Cel fara chip (Day 3)

S-a terminat…sta rezemat de perete. Picaturi de apa i se scurg de pe corp, iar oadata cu ele toate gandurile ce il mahneau cu putin timp in urma. Priveste scurgerea, gandind in sinea lui: “Pfa, ce simplu, cat de banal, si ce frumos ar fi sa fie totul asa.” Dar nu e.
Tine in mana pandantivul. Da, pandantivul ala pe care nu l-a dat jos de cand l-a pus pentru prima oara la gat. Facea parte din el,dar astazi l-a simtit atat de greu si de strans, precum lanturile unui detinut.
A avut o zi grea, plina de… plina de ce dracu? A fost o zi ca oricare alta. Atat ca a fost presarata cu ganduri si amintiri. Nu stie de ele decat, ca acum ceva vreme le-a oferit drept ofranda, uitarii. Insa astazi aceasta a hotarat sa le regurgiteze si sa I le scuipe in fata. S-au infasurat pe el precum un sarpe care cauta sa-si sugrume prada ptr a o inghite. Ai incercat vreodata sa mergi cu un sac de ciment in carca o zi intreaga? Cam aia e senzatia.
De aici si golul din mintea lui care tine acum locul experientei de astazi, zilei de astazi. A trecut totul pe langa el precum un viscol. Un viscol care iti bate fata dar de care uiti cand ajungi acasa si te arunci in dus, si lasi stropi de apa calda sa-ti mantuie trupul oboist de povara unei zile. Dar astazi povara aia nu s-a scurs odata cu apa ce i-a mangaiat si mantuit trupul. Apa doar a scurs totul spre pandantiv. Pandantivul pe care l-a simtit atat de greu si pe care acum il priveste prin stropii ce se scurg din parul inca ud.
Iese din baie, gandul ii fuge la o tigara si o bere de sfarsit de zi. In momentul de fata simte ca il striveste orice ar pune pe el. Isi aprinde o tigara si isi deschide o bere. Soarbe din cutia de aluminiu privind spre tavan. Tigara sfaraie fum cu fum, luminand camera intunecata. Duce mana la gat si mangaie pandantivul. Priveste tavanul care abia se distinge in lumina tigarii care da sa se termine. “Of Dane, ce pula mea facem noi aici? Pentru a cata oara Dane?” pleaca capul…il ia somnul. Tipic, altfel n-ar fi el, daca nu ar adormi cand e cuprins de cugetari. Se hotaraste sa mai priveasca insa poza… da poza aia pe care se tot chinuie s-o desluseasca…
A adormit...tomorrow is another day.

Iubesc

...spune, dar fi sincer, sti ce e aia sa iubesti? Bun acum multi o sa zica, da iubesc football-ul, iubesc arta, iubesc aceasta melodie. Dar daca stai bine sa candesti a iubi a ajuns sa fie folosit in atat de multe contexte, incat mai mult sau mai putin, si-a pierdut adevaratul inteles.

Iubesc vine de la a iubi. In fond si la urma urmei este o activitate. Dar ce defineste acea activitate. Stai ca vaca pe canapea te uiti pe pereti iti vine imaginea unei persoane in cap si iti spui o/il iubesc. Bravo patratel, nu poti la fel de simplu sa spui ma gandesc la persoana respectiva. Pai teoretic nu, practic da. De ce nu ptr ca spui te iubesc unei persoane in momentul in care sentimentul ce te copleseste in prezenta ei, indiferent ca este fizic sau mental este unul pe care nu il poti descrie printr-un cuvant oarecare sau o formula. Aici revin la ce spuneam mai inainte, si anume faptul ca termenul „iubesc”a ajuns mai nou atat de frecvent utilizat si de multe ori chiar eronat, nu pentru faptul ca lumea resimte ceva ce nu poate explica in prezenta unui lucru sau al unei activitati, ba chiar si persoane (il iubesc pe Justin Timberlake) ci pentru ca lumea s-a tampit si a devenit mult prea comoda. Intr-o societate in care totul iti este adus la botul calului, ai ajuns sa ai tendinta de a folosi anumite cuvinte in mod repetitiv, si implicit eronat. Uite un exemplu: „Iubesc football-ul.” Nu ar fi mai corect im place foarte mult football-ul. Dar de LENEA E CUCUOANA MARE!!!. De ce sa folosesti un enunt, o propozitie cand poti folosi un cuvant. Se aplica si opusului. „Urasc football-ul.” Nu ar fi mai corect spus: „Nu imi place football-ul.” Cand zici urasc la fel cand zici si iubesc, pe langa faptul ca aceste doua cuvinte definesc stari pe care nu le poti explica concret, dar in acelasi timp cand ai trairi, respectiv stari definitoare ale acestor cuvinte, faci si ceva in sensul asta. Cand urasti, faci in asa fel incat sa te rupi, sa te scapi de acel ceva care iti da starea asta. Cand iubesti este exact opusul. Am putea spune intr-o oarecare masura ca, aceste doua cuvinte nu definesc, si sunt definite de anumite stari apucaturi etc. ptr care tu nu gasesti alta definitie plauzibila. Va dau un exemplu pentru ca ma simt dator sa dau un exemplu si cu privire la cuvantul „iubesc”. Ai o persoana in prezenta careia simti un gol in stomac, te pierzi cu firea etc. Atentie poate fi o persoana atipica din punct de vedere estetic, etic sau social. Totusi in prezenta acestei persoane ai starea aia. Nu vorbim despre atractie sexuala, aia este altceva. Starea despre care vorbesc este starea aia care combina siguranta, caldura, linistea, si bucuria. Este starea care la un moment dat iti da aripi. Bun acum luati o foaie, un pix, si scrieti cate persoane din anturajul vostru, va fac sa resimtiti aceste stari. Nu cate una din cele patru, toate patru deodata. In felul asta deosebesti mai multe categorii de dragoste. Cea parinteasca, cea amicala ( prieteni ), cea familiala, iar cea care le inglobeaza pe toate este cea completa. Ala care se bucura de toate inclusiv dragostea completa se poate considera norocos/norocoasa. Din pacate ii numeri pe degete. Multi se bucura din pacate doar de una sau doua, maxim trei. Nu pentru ca nu ar vrea sau nu ar cauta, dar repet lenea este cucoana mare. Da, a ajuns sa ne fie lene sa iubim respectiv sa ne lasam iubiti. Nu, nu mananc cacat. Dragostea inseamna nimicuri. Lucruri mici care iti fac viata mai frumoasa. Lucruri pe care le imparti cu cineva. Daca intervine lenea te-ai dus pulii sufletului. Daca razi acum in hohote, te provoc dupa ce te saturi de ras, sa stai sa rumegi un pic cuvintele pe care le-ai citit si sa le aplici in contextul persoanei tale.

Gata, acum ca ai rumegat, ia zi e bine am dreptate? Nu trebuie neaparat sa fi de acord cu ce am scris eu aici. Este doar o parere, sau mai bine spus o concluzie. Sunt si eu om la fel ca si voi, cu trairi experiente, si o viata a mea. Diferenta dintre mine si tu cel/cea care citeste aceste randuri, este faptul ca eu le pun pe hartie in format digital sau batranesc(celuloza) pentru ca sunt de parere ca poate pentru unii ar fi un sfat benefic.

Dar sa revenim, pentru ca nu conteaza persoana mea, sunt un ilustru oarecare. Vorbeam despre cuvantul „iubesc” sau mai bine spus despre stariile pe care nu le putem explica. Citeam intr-o carte ca acea stare este trecatoare. Da, nu contest faptul ca este trecatoare. Dar este trecatoare daca o lasi tu sa fie trecatoare. Ea este si conditionata. Poate asta o face trecatoare. Bine de fapt este gresit spus, ca este conditionata. Ea devine conditionata de nimicuri. De lucrurile alea mici de care incetul cu incetul daca nu era legata de la inceput se leaga ulterior. Credeti-ma ca acele nimicuri nu se inputineaza si nici nu stagneaza. Treptat se inmultesc, iar singura persoana care poate sa schimbe ceva si care are drept de decizie, sau vreo putere in privinta asta esti TU.

Pastrezi nimicurile initiale vii, asimilezi pe parcurs si cauti altele. Dar cu masura si cu simt al raspunderii. Sau te lasi dus de val daca, si numai daca, esti stapan/a pe tine. Conditia principala este sa nu le cataloghezi. Ai sa vezi ca cele cu prioritatea cea mai mica in capul tau, atarna cel mai greu, tot ele facand cea mai mare diferenta la final.

Acum nu te apuca sa-ti faci lista. Nu are rost. Lista este inutila. Nimicurile sunt doar niste mici ajutoare in momentul in care iti pui intrebarea: „De ce ma simt asa in prezenta ei sau a lui.” Ele te ajuta sa gasesti un raspuns teligibil pentru mintea umana. Nu am ajuns atat de capabili incat sa ne putem explica stariile emotionale asa ca le cautam explicatii scurte palpabile. Dar care nu sunt 100% definitorii. Mai ramane factorul „X”, zis si fluturasi.

Toti tanjim dupa ei, ii avem pe moment, ii savuram. Dar nu stim niciodata sa ii apreciem. Poate ca, daca i-am aprecia mai mult, ne-am bucura mai mult timp de ei, si poate si mai des.

Mai sunt si factorii externi. Astia sunt cei mai periculosi si cei mai daunatori. Cati a-ti auzit replici precum: „Nu e de tine”, „baga-ti mintiile in cap”etc. Nu spun ca sunt spuse cu rautate. Dar poate ca este mai bine sa faci un efort, si sa impaci si capra si varza. De ce sa optezi pentru un singur lucru, cand poti face un efort si sa le ai pe amandou, sau pe toate. Da domnilor si doamnelor, ca sa te bucuri de acel „te iubesc” trebuie sa pui si osul la treaba. Sa lupti nu sa stai ca pleasca. Sa iei pe cucoana aia numita lene, oricat de mare ar fi ea, sa-i futi un picior in cur si sa spui: „mars in pizda ma-tii, n-am nevoie de tine, eu vreau sa fiu fericit/a”.

Cam asta ar fi concluzia. In viata nu poti sa ai totul servit. Trebuie sa lupti. Sa faci nu sa stai ca vaca.

Bafta si sa ti se indeplineasca tot ce iti doresti, nu ce isi doresc cei din jur pentru tine. Invata sa fi tu, si sa iubesti asa cum sti tu, pe cine vrei tu, cat de mult si cand vrei tu.

Nu mai aruncati cu acest termen, traiti-l la adevarata lui valoare, si impartasiti-l fara frica si economie la stradanie. In cea ce ma priveste pe mine eu o spun constient de ce am scris mai sus si asumandu-mi ce am scris mai sus...TE IUBESC!