Tuesday, 27 December 2011
Monday, 29 August 2011
O seara de vis...jurnal de calatorie.
Vineri dimineata ora 07:00...O dimineata ca oricare alta, sau poate nu. In 3 ore plec alaturi de a doua mea familie spre Vama. Diseara facem show la Stufstock. Da, un vis care sta sa se implineasca. Cu o seara inainte am avut pret de trei ore repetitii. Totul este pus la punct, inclusiv o piesa noua...Ce sa mai, un pic chiaun incep pregatirile.
Chitara...check...Rucsac cu haine...check...ochelari de soare si alte accesorii...check...Locked and loaded, Stufstock here comes Up to Fucking Eleven. Ora 10:10 ajung la punctul de intalnire unde doi dintre cei 4 componenti ai trupei(Liviu si Bobo) deja ma asteapta. Mai lipseste Leo pe care trebuie sa-l luam de la domiciliu...nu de alta dar este in drum si are bagaj mai greu de carat. Ne inbarcam in Up to Eleven mobil si da-i bice. 10:20 formula completa inbarcati in masina directia mare. Un scurt Pit Stop la benzinaria Mol. Motorina cateva beri un suc si rovinieta. Sa inceapa aventura.
Din boxe urla muzica, drumul este liber si noi gonim spre mare. Pe autostrada ne depaseste o masina captusita cu donsoare simpatice...nu le bagam prea mult in seama, suntem mult prea concentrati. Ne minunam la un moment dat de un Lotus al politiei rutiere parcat pe marginea autostrazii intr-o parcare. Se asculta Staind in masina, se da din cap si se fredoneaza. Trecem de Fetesti...nu mai este mult si ajungem. Din cand in cand mai suna cate un telefon...confirmam cazarea, ora la care ajungem si alte formalitati.
Constransi de nevoi biologice cauzate de consumul de Berule in masina tragem pe dreapta la iesirea din Cernavoda...Doamne ce usurare...ii vine lui Bobo ideea: "Ba, vedeti cablul ala suspendat? Hai sa vedem cine arunca mai departe pietre." Zis si facut, ne inarmam si incepe tirul de cataroaie. Maestrul Leo castiga concursul la o piatra distanta. "Hai baieti pe cai, ca sa apucam sa si mancam si sa ne odihnim putin."
Ne inbarcam din nou in Up to Eleven mobil si baga mare Bobo. La intrarea in Mangalia pe mine si pe Leo ne ia somnul. La un moment dat se aude: "Ba, am ajuns!" Blana, ne parcam la cazare asta dupa un mic incident pe str. principala din Vama, unde un trantor cu un SUV a considerat ca el are prioritate de tabla si nu tre sa respecte semnul de sens unic... Pana la urma l-am convins ca legea e lege, si ca nu o face el.
Ne-am cazat, am parcat sculele, acum hai la scena. La scena, noi si cei de la Negura Bunget. Se servea masa de pranz. Ne-am ridicat ecusoanele am mai baut o berula timp in care au aparut si baietii de la Travka...O da, companie selecta in cadrul unui festival cu traditie. Incre-fucking-dibil am ajuns sa cantam la Stufstock pe scena mare. "Hai ba in Pula mea sa bagam si noi ceva la matz."
Am plecat la o terasa unde Bobo si cu Leo jurau ca au mancat bine cu cateva saptamani inainte. Pac, o ceafa un snitzel un piept de pui si 5 mici cate o bere de caciula...Pofta buna. Intre timp apar Felix si surioara mea mai mica Mada aka Fungus aka Pia. vb tot drumul fie prin mesaje fie la telefon. "Ospatar'inca 2 Timisoreana!" Ne indopam bine intre timp 2 cunoscuti trec pe la noi schimbam 2 vorbe si ne dam intalnire la festival.
Am terminat masa, hai la cazare sa ne schimbam si sa vedem ce facem.
Se face ora la care trebuie sa fim prezenti la sound check. 16:30...ajungem acolo dam in ele pret de doua piese si ceva reglaje. Intre timp sor-mea care plecase si ea sa se cazeze apare cu sufletul la gura. "Ba, a-ti inceput?" O lamurim si decidem sa mergem sa ne schimbam asta dupa ce in prealabil ne-am asigurat ca putem parca sculele pe scena.
Trei ore mai tarziu, D-Hour. Rasi tunsi frezati aranjati trupa Up to Elevne and Co. sunt pregatiti sa-si faca debutul pe scena mare. Timida o tipa cu un aparat foto mare de gat ma intreaba: "E ok daca ma urc sa va fac niste poze pe scena in timp ce cantati?" In capul meu..."Are you fucking kidding me." ..."Normal, baga mare." Se face anuntul: "Prima trupa care s-a sacrificat sa deschida editia de anul acesta a festivalului Stufstock...Up to Eleven din Bucuresti."
In vene sangele imi pompeaza ca turbat, adrenalina ma napadeste, emotile sunt de prisos..."Sa rupem flacai!" "Stufstock Vama Veche, let's ROCK & FUCKING ROLL!!!" Oficial ne-am inceput recitalul. Impinsi din spate de atmosfera incendiara de pe scena si publicul ce se inmultea vazand cu ochii, atrasi de riff-urile grele, noi ne continuam show-ul care crestea in intensitate, cu fiecare melodie...S-a terminat cu un tipat satisfacut si obosit dar rasunator: "Stufstock Vama Veche, va multumim, a fost Up to Fucking Eleven...o seara buna in continuare!"
Zambete, veselie....ne-a iesit tot...a fost bestial. Toata lumea din jur multumita de ce a vazut si ce a auzit. Ne dam jos de pe scena in aplauzele unui public satisfacut. Si acum cireasa de pe tort. Interviu ptr stirile B1 TV, interviu reviste, autografe si poze cat cuprinde...FUCK YEAH... Sa vina berea si Jack Daniels-ul...party pana in zori de zi. And so we did...yes so we did, alaturi de toti prietenii nostri de la White Walls, Trooper, Krepuskul, Altar...o seara memorabila...si nu, nu am visat........
......Up to Fucking Eleven.\m/
Chitara...check...Rucsac cu haine...check...ochelari de soare si alte accesorii...check...Locked and loaded, Stufstock here comes Up to Fucking Eleven. Ora 10:10 ajung la punctul de intalnire unde doi dintre cei 4 componenti ai trupei(Liviu si Bobo) deja ma asteapta. Mai lipseste Leo pe care trebuie sa-l luam de la domiciliu...nu de alta dar este in drum si are bagaj mai greu de carat. Ne inbarcam in Up to Eleven mobil si da-i bice. 10:20 formula completa inbarcati in masina directia mare. Un scurt Pit Stop la benzinaria Mol. Motorina cateva beri un suc si rovinieta. Sa inceapa aventura.
Din boxe urla muzica, drumul este liber si noi gonim spre mare. Pe autostrada ne depaseste o masina captusita cu donsoare simpatice...nu le bagam prea mult in seama, suntem mult prea concentrati. Ne minunam la un moment dat de un Lotus al politiei rutiere parcat pe marginea autostrazii intr-o parcare. Se asculta Staind in masina, se da din cap si se fredoneaza. Trecem de Fetesti...nu mai este mult si ajungem. Din cand in cand mai suna cate un telefon...confirmam cazarea, ora la care ajungem si alte formalitati.
Constransi de nevoi biologice cauzate de consumul de Berule in masina tragem pe dreapta la iesirea din Cernavoda...Doamne ce usurare...ii vine lui Bobo ideea: "Ba, vedeti cablul ala suspendat? Hai sa vedem cine arunca mai departe pietre." Zis si facut, ne inarmam si incepe tirul de cataroaie. Maestrul Leo castiga concursul la o piatra distanta. "Hai baieti pe cai, ca sa apucam sa si mancam si sa ne odihnim putin."
Ne inbarcam din nou in Up to Eleven mobil si baga mare Bobo. La intrarea in Mangalia pe mine si pe Leo ne ia somnul. La un moment dat se aude: "Ba, am ajuns!" Blana, ne parcam la cazare asta dupa un mic incident pe str. principala din Vama, unde un trantor cu un SUV a considerat ca el are prioritate de tabla si nu tre sa respecte semnul de sens unic... Pana la urma l-am convins ca legea e lege, si ca nu o face el.
Ne-am cazat, am parcat sculele, acum hai la scena. La scena, noi si cei de la Negura Bunget. Se servea masa de pranz. Ne-am ridicat ecusoanele am mai baut o berula timp in care au aparut si baietii de la Travka...O da, companie selecta in cadrul unui festival cu traditie. Incre-fucking-dibil am ajuns sa cantam la Stufstock pe scena mare. "Hai ba in Pula mea sa bagam si noi ceva la matz."
Am plecat la o terasa unde Bobo si cu Leo jurau ca au mancat bine cu cateva saptamani inainte. Pac, o ceafa un snitzel un piept de pui si 5 mici cate o bere de caciula...Pofta buna. Intre timp apar Felix si surioara mea mai mica Mada aka Fungus aka Pia. vb tot drumul fie prin mesaje fie la telefon. "Ospatar'inca 2 Timisoreana!" Ne indopam bine intre timp 2 cunoscuti trec pe la noi schimbam 2 vorbe si ne dam intalnire la festival.
Am terminat masa, hai la cazare sa ne schimbam si sa vedem ce facem.
Se face ora la care trebuie sa fim prezenti la sound check. 16:30...ajungem acolo dam in ele pret de doua piese si ceva reglaje. Intre timp sor-mea care plecase si ea sa se cazeze apare cu sufletul la gura. "Ba, a-ti inceput?" O lamurim si decidem sa mergem sa ne schimbam asta dupa ce in prealabil ne-am asigurat ca putem parca sculele pe scena.
Trei ore mai tarziu, D-Hour. Rasi tunsi frezati aranjati trupa Up to Elevne and Co. sunt pregatiti sa-si faca debutul pe scena mare. Timida o tipa cu un aparat foto mare de gat ma intreaba: "E ok daca ma urc sa va fac niste poze pe scena in timp ce cantati?" In capul meu..."Are you fucking kidding me." ..."Normal, baga mare." Se face anuntul: "Prima trupa care s-a sacrificat sa deschida editia de anul acesta a festivalului Stufstock...Up to Eleven din Bucuresti."
In vene sangele imi pompeaza ca turbat, adrenalina ma napadeste, emotile sunt de prisos..."Sa rupem flacai!" "Stufstock Vama Veche, let's ROCK & FUCKING ROLL!!!" Oficial ne-am inceput recitalul. Impinsi din spate de atmosfera incendiara de pe scena si publicul ce se inmultea vazand cu ochii, atrasi de riff-urile grele, noi ne continuam show-ul care crestea in intensitate, cu fiecare melodie...S-a terminat cu un tipat satisfacut si obosit dar rasunator: "Stufstock Vama Veche, va multumim, a fost Up to Fucking Eleven...o seara buna in continuare!"
Zambete, veselie....ne-a iesit tot...a fost bestial. Toata lumea din jur multumita de ce a vazut si ce a auzit. Ne dam jos de pe scena in aplauzele unui public satisfacut. Si acum cireasa de pe tort. Interviu ptr stirile B1 TV, interviu reviste, autografe si poze cat cuprinde...FUCK YEAH... Sa vina berea si Jack Daniels-ul...party pana in zori de zi. And so we did...yes so we did, alaturi de toti prietenii nostri de la White Walls, Trooper, Krepuskul, Altar...o seara memorabila...si nu, nu am visat........
......Up to Fucking Eleven.\m/
Wednesday, 17 August 2011
SMILE, TOMORROW COULD BE YOUR LAST DAY, OR WORSE.
Mi-am pus castile pe urechi...
Just the way it's supposed to be. Mai mult sau mai putin. Sevendust - Skeleton Song, nu are nici o relevanta ptr ca stiu ca urmeaza Stone Sour. Ieri m-am impiedicat de o replica care spunea, ca mai nou s-a ajuns in stadiul in care cersesti o imbratisare. Dar oare esti constient/a de, ce fel de imbratisare ai nevoie? Este ea fizica sau, este mai mult. Fiecare in parte stie mai bine de, ce are nevoie. :P Dar simt nevoia sa-mi exprim parerea personala.
Daca vrei sa imbratisezi pe cineva... o faci indiferent de modalitate. Iar daca cineva isi doreste sa fie imbratisat...o sa fie imbratisat, no matter what, as long as he/she wishes to be held/huged. :)
SMILE, TOMORROW COULD BE YOUR LAST DAY, OR WORSE.
Just the way it's supposed to be. Mai mult sau mai putin. Sevendust - Skeleton Song, nu are nici o relevanta ptr ca stiu ca urmeaza Stone Sour. Ieri m-am impiedicat de o replica care spunea, ca mai nou s-a ajuns in stadiul in care cersesti o imbratisare. Dar oare esti constient/a de, ce fel de imbratisare ai nevoie? Este ea fizica sau, este mai mult. Fiecare in parte stie mai bine de, ce are nevoie. :P Dar simt nevoia sa-mi exprim parerea personala.
Daca vrei sa imbratisezi pe cineva... o faci indiferent de modalitate. Iar daca cineva isi doreste sa fie imbratisat...o sa fie imbratisat, no matter what, as long as he/she wishes to be held/huged. :)
SMILE, TOMORROW COULD BE YOUR LAST DAY, OR WORSE.
Sunday, 31 July 2011
Consecinta
Ne fac mari sau mici, ne scot in evidenta sau ne ingroapa in cacat, sunt dovada ca discernem binele de rau, ne definesc ca oameni sau ca animale, ne fut in gura sau ne mangaie parinteste.
Care este ultima ta isprava? Oare ai facut bine, sau ai facut rau. Cersetorului caruia i-ai dat un leu...i-ai dat sa-si ia o paine, sau i-ai dat sa-si ia o sticla de spirt care sa-i inece amarul pe moment si sa-i mai rapeasca o zi din viata pe viitor. Te-ai gandit vreodata la consecintele faptelor tale, indiferent daca au fost bune sau rele dupa judecata ta. Te-ai indoit vreodata de tine...try it! Sa vedem daca te mai bagi la somn seara, cu aceeasi liniste sufleteasca. Nu ai s-o faci. Cand ajungi sa te indoiesti de tine, inseamna ca ajungi sa ai discernamant. Crede in tine...corect! Fa-o, dar nu orbeste. Gandeste inainte de a savarsi o fapta care implica mai multe decat propria ta persoana. Don't do it just because it's supposed to be done. Think before you act. Faptele tale fac diferenta, fie ea pozitiva, sau negativa.
Care este ultima ta isprava? Oare ai facut bine, sau ai facut rau. Cersetorului caruia i-ai dat un leu...i-ai dat sa-si ia o paine, sau i-ai dat sa-si ia o sticla de spirt care sa-i inece amarul pe moment si sa-i mai rapeasca o zi din viata pe viitor. Te-ai gandit vreodata la consecintele faptelor tale, indiferent daca au fost bune sau rele dupa judecata ta. Te-ai indoit vreodata de tine...try it! Sa vedem daca te mai bagi la somn seara, cu aceeasi liniste sufleteasca. Nu ai s-o faci. Cand ajungi sa te indoiesti de tine, inseamna ca ajungi sa ai discernamant. Crede in tine...corect! Fa-o, dar nu orbeste. Gandeste inainte de a savarsi o fapta care implica mai multe decat propria ta persoana. Don't do it just because it's supposed to be done. Think before you act. Faptele tale fac diferenta, fie ea pozitiva, sau negativa.
Saturday, 30 July 2011
In ziua de azi a.k.a. problema cotidiano existentiala.
Stateam si eu ca omul astazi si ma gandeam...ba cate ai pe cap ca participant activ la dezvoltarea si manifestarea cotidianului. In cate categori poti sa imparti lucrurile si in cate contexte poti sa le privesti. Oare nu exista si altfel? Eu sunt un sustinator infocat al acestui "Altfel" , asadar uite cum mi-am facut de lucru si am picat pe ganduri. Click, click, click...poc. O prietena rasare pe vestitul, si atat de utilizatul, gadilatul, unul dintre drogurile secolului 21, doamnelor, domnisoarelor si domnilor, ba restu: YAHOO MESSENGER!!! Aplauze, aplauze...
Are la status ceva ce la mine in cap a facut click. Daca schimba ultimul cuvant cu "Anoy sau Nag" poate era definitia babei de la 9. Vehementa sustinatoarea a celor bisericesti. Dar nu...oricum important este ca a facut click la mine in capatana. Replica a fost: "Eat, Pray, Love" care pe mine m-a dus cu gandul la: "Eat, Sleep, Fuck." Mult mai simplu si mai aproape de adevarul contemporan si de doleantele a 90% din populatia tanara autohtona. In fine, am stat si m-am gandit si la varianta opusa a acestei definitii nemaipomenit de precise, anume lucuririle care ne dau batai de cap, primele find 3 lucruri pe care daca le practici in exclusivitate cred ca esti cel mai fericit om. Revenind insa la cele 3 negative. Ele sunt: "work, love, shit" (cel din urma poate fi folosit ptr ca, cuvant definitoriu atat ptr actul de defecare cat si ptr orice altceva ce va da dureri de cap zilnice.) Bun, acum nu pretind ca aceasa concluzie este neaparat aia corecta, dar are ceva adevar la baza ei. Sa ne gandim la un posibil exemplu:
Te trezesti dimineata dupa somnul de cu o seara inainte. Langa tine se afla o donsoara/un donsor (dupa caz, nu vrem sa facem discriminari) semi goala/gol...first thing to cross your mind..."Fuck"...remediul care combate acest lucru este clar si fara nici un fel de dubii, dar poate forma si o propozitie "Work"...propozitia care rezulta "Fuck Work! Let's get it on."
Exemplul 2: Sosesti de la munca, party etc, vezi numai patul. "Sleep"in acest moment este contrat de cuvantul "Love"deoarece tu te trantesti in pat si fie suna telefonul fie se aude replica nu ma mai iubesti din lipsa de atentie acordata.
NOTA: Doresc sa mentionez ca este vorba de niste exemple pur fictive, si ca nu tot ce spun eu aici se aplica in viata de zi cu zi. De altfel cuvantul "LOVE"poate fi inlocuit cu oricare altul dar prin asociere cu aceasta formula de trei pe trei, omolugul sau a fost "Sleep"...o alta explicatie este ca "Love iti tulbura somnul si iti da batai de cap care duc la "SLEEP DEPRAVATION".
Aici nu se mai poate neaparat forma o propozitie. Iata-ne insa ajunsi insa la cel din urma exemplu, "Eat"
Iti este foame, bagi in tine ca spartul/sparta, obligat de circumstante parasesti domiciliul iar durerile facerii te apuca fix cand in jurul tau nu se regaseste nici un stabiliment corespunzator. Varaianta alternativa, ai mancat o saorma extra iute, si a doua zi iti blestemi zilele in timp ce tronezi pe scaunul filozofal.
Concluzie: Viata ar fi mult mai simpla daca ne-am alinia, respectiv ne-am inspra din natura si am reveni la obiceiurile primitive conditionate de nevoile fiziologice si instinctele animalice...mai pe scurt ne-am transforma in pisici. So dear friends readers or who ever you might be, try to "Eat, Sleep, Fuck" as much as you can.
Mersi Alinutza ptr inspiratie.
Are la status ceva ce la mine in cap a facut click. Daca schimba ultimul cuvant cu "Anoy sau Nag" poate era definitia babei de la 9. Vehementa sustinatoarea a celor bisericesti. Dar nu...oricum important este ca a facut click la mine in capatana. Replica a fost: "Eat, Pray, Love" care pe mine m-a dus cu gandul la: "Eat, Sleep, Fuck." Mult mai simplu si mai aproape de adevarul contemporan si de doleantele a 90% din populatia tanara autohtona. In fine, am stat si m-am gandit si la varianta opusa a acestei definitii nemaipomenit de precise, anume lucuririle care ne dau batai de cap, primele find 3 lucruri pe care daca le practici in exclusivitate cred ca esti cel mai fericit om. Revenind insa la cele 3 negative. Ele sunt: "work, love, shit" (cel din urma poate fi folosit ptr ca, cuvant definitoriu atat ptr actul de defecare cat si ptr orice altceva ce va da dureri de cap zilnice.) Bun, acum nu pretind ca aceasa concluzie este neaparat aia corecta, dar are ceva adevar la baza ei. Sa ne gandim la un posibil exemplu:
Te trezesti dimineata dupa somnul de cu o seara inainte. Langa tine se afla o donsoara/un donsor (dupa caz, nu vrem sa facem discriminari) semi goala/gol...first thing to cross your mind..."Fuck"...remediul care combate acest lucru este clar si fara nici un fel de dubii, dar poate forma si o propozitie "Work"...propozitia care rezulta "Fuck Work! Let's get it on."
Exemplul 2: Sosesti de la munca, party etc, vezi numai patul. "Sleep"in acest moment este contrat de cuvantul "Love"deoarece tu te trantesti in pat si fie suna telefonul fie se aude replica nu ma mai iubesti din lipsa de atentie acordata.
NOTA: Doresc sa mentionez ca este vorba de niste exemple pur fictive, si ca nu tot ce spun eu aici se aplica in viata de zi cu zi. De altfel cuvantul "LOVE"poate fi inlocuit cu oricare altul dar prin asociere cu aceasta formula de trei pe trei, omolugul sau a fost "Sleep"...o alta explicatie este ca "Love iti tulbura somnul si iti da batai de cap care duc la "SLEEP DEPRAVATION".
Aici nu se mai poate neaparat forma o propozitie. Iata-ne insa ajunsi insa la cel din urma exemplu, "Eat"
Iti este foame, bagi in tine ca spartul/sparta, obligat de circumstante parasesti domiciliul iar durerile facerii te apuca fix cand in jurul tau nu se regaseste nici un stabiliment corespunzator. Varaianta alternativa, ai mancat o saorma extra iute, si a doua zi iti blestemi zilele in timp ce tronezi pe scaunul filozofal.
Concluzie: Viata ar fi mult mai simpla daca ne-am alinia, respectiv ne-am inspra din natura si am reveni la obiceiurile primitive conditionate de nevoile fiziologice si instinctele animalice...mai pe scurt ne-am transforma in pisici. So dear friends readers or who ever you might be, try to "Eat, Sleep, Fuck" as much as you can.
Mersi Alinutza ptr inspiratie.
Friday, 29 July 2011
Ca baietii
Si eu ca omul, ma hotarasc sa ma duc spre domiciliu. Mijloc de transport...faimosul autobuz de noapte. Zis si facut. Cu pit stop la saormeire inainte, ca tot aveam de asteptat vreo 40 de minute.... ma infintez in statie.
Dupa saorma mai fumez vreo 3 tigari...autobuz pula, dau sa aprind a patra tigara hop si "conserva de noapte pe roti". Ma urc cu muzica urland in casti, ma instalez pe un scaun si astept.
Ce vorbesti vericule, ca nici nu trage bine in prima stateie, ca ma si abordeaza un trantor, fluturand un ecuson...ca sa vezi, controlul.
Este 12 noaptea si astia misuna prin autobuze...sa-mi bag Paula. Senin scot buletinul si il indrept spre Gigel cu ecusonul. El surprins il preia si pret de 4 statii completeaza un rahat de formular...cand sa imi dea sa semnez, il intreb: "Auzi bre da bilete de unde chilul Saftei se iau?"la care el: "Numai de la Unirii de la capat, intermediar intre statii nu prea ai de unde."
MORALA: Tot cu PEJOSUL sau cu TAXI-UL, in functie de posibilitati...si totusi o experienta inedita, sa te prinda controlul la 12 juma si sa te si amendeze
teapa lui...a uitat sa completeze numarul masinii si numarul procesului verbal...
Dupa saorma mai fumez vreo 3 tigari...autobuz pula, dau sa aprind a patra tigara hop si "conserva de noapte pe roti". Ma urc cu muzica urland in casti, ma instalez pe un scaun si astept.
Ce vorbesti vericule, ca nici nu trage bine in prima stateie, ca ma si abordeaza un trantor, fluturand un ecuson...ca sa vezi, controlul.
Este 12 noaptea si astia misuna prin autobuze...sa-mi bag Paula. Senin scot buletinul si il indrept spre Gigel cu ecusonul. El surprins il preia si pret de 4 statii completeaza un rahat de formular...cand sa imi dea sa semnez, il intreb: "Auzi bre da bilete de unde chilul Saftei se iau?"la care el: "Numai de la Unirii de la capat, intermediar intre statii nu prea ai de unde."
MORALA: Tot cu PEJOSUL sau cu TAXI-UL, in functie de posibilitati...si totusi o experienta inedita, sa te prinda controlul la 12 juma si sa te si amendeze
teapa lui...a uitat sa completeze numarul masinii si numarul procesului verbal...
Friday, 1 July 2011
Cel fara chip (Day 5)
Pe o pajiste umbrita pe ici colo de cate un boschete, sta intins privind pierzis spre cer. Mintea ii goneste prin trecut, prezent incercand sa desluseasca viitorul. Zadarnic...se simte de parca ar fi legat de maini si picioare iar in juru fetei ii este infasurat un sac, care cu cat se zbate mai mult cu atat il sufoca mai rau.
Se lasa intr-un final prada neputintei si nu mai opune rezistenta...din senin insa, o mana fina ca de zana ii desface legaturile si ii slabeste carpa ce mai avea un pic si il lasa si fara ultima suflare. Nedumerit de, gustul libertatii sare ca ars. Nimeni si nimic in jur...dar cum ce cand? "Ce pizda masii s-a intamplat?" Privind in jur zareste in departare o silueta ce se indeparteaza. O ia la goana incercand sa ajunga silueta din urma. In goana lui nu remarca insa ca peisajul se schimba cu fiecare pas facut. Silueata a disparut, pajistea s-a terminat, in fata lui un perete... Cu ochii impietriti priveste neputincios peretele care se inalta sfidator blocandui drumul. Pare infinit de inalt si de lung, si totusi printre rosturi isi poate faurii prize pentru a-l escalada. Isi scuipa in palme si hopa sus.
Deja urca de un sfert de ceas. Prizele parca se formeaza in ajutorul lui, unde are nevoie de una ca sa avanseze acolo si apare una. Priveste inca odata in sus si vede o fereastra in perete. Grabeste ritmul. "Inca putin futu-i mama lui de perete." Isi spune, escaladand ultimii metri.
Ajunge in dreptul ferestrei...deschise? In dreptul ferestrei silueata...ridica privirea ptr a vedea mai bine cu cine are de a face si ramane inpietrit......"Nu, tu nu...nu are cum, de ce, te-am...m-ai...nu."
Cu fata impietrita corpul amortit, isi da drumul de perete. Poc! S-a trezit. A fost un vis. Se repeta din ce in ce mai des astfel de vise. Duce mana spre sertarul noptierei sa scoata poza. Aprinde o tigara din care trage ca si cand ar fi ultima. Soarbe un strop de bere de cu o zi inainte dintr-un pahar uitat pe noptiera...priveste poza: "De ce? De ce oare te-ai intors?"
Se lasa intr-un final prada neputintei si nu mai opune rezistenta...din senin insa, o mana fina ca de zana ii desface legaturile si ii slabeste carpa ce mai avea un pic si il lasa si fara ultima suflare. Nedumerit de, gustul libertatii sare ca ars. Nimeni si nimic in jur...dar cum ce cand? "Ce pizda masii s-a intamplat?" Privind in jur zareste in departare o silueta ce se indeparteaza. O ia la goana incercand sa ajunga silueta din urma. In goana lui nu remarca insa ca peisajul se schimba cu fiecare pas facut. Silueata a disparut, pajistea s-a terminat, in fata lui un perete... Cu ochii impietriti priveste neputincios peretele care se inalta sfidator blocandui drumul. Pare infinit de inalt si de lung, si totusi printre rosturi isi poate faurii prize pentru a-l escalada. Isi scuipa in palme si hopa sus.
Deja urca de un sfert de ceas. Prizele parca se formeaza in ajutorul lui, unde are nevoie de una ca sa avanseze acolo si apare una. Priveste inca odata in sus si vede o fereastra in perete. Grabeste ritmul. "Inca putin futu-i mama lui de perete." Isi spune, escaladand ultimii metri.
Ajunge in dreptul ferestrei...deschise? In dreptul ferestrei silueata...ridica privirea ptr a vedea mai bine cu cine are de a face si ramane inpietrit......"Nu, tu nu...nu are cum, de ce, te-am...m-ai...nu."
Cu fata impietrita corpul amortit, isi da drumul de perete. Poc! S-a trezit. A fost un vis. Se repeta din ce in ce mai des astfel de vise. Duce mana spre sertarul noptierei sa scoata poza. Aprinde o tigara din care trage ca si cand ar fi ultima. Soarbe un strop de bere de cu o zi inainte dintr-un pahar uitat pe noptiera...priveste poza: "De ce? De ce oare te-ai intors?"
Thursday, 28 April 2011
Alt gand.
...same old, same old. Oameni cu fete inmarmurite, asteptand fie autobuzul fie metroul. Ganditori rataciti in propria lor meditatie. Se uita unul prin celalalt, cautand parca o bresa in peretele gros al cotidianului. Degeaba... mai bine, mai usor si mai repede, se pot duce sa-si ascunda neputinta intr-un pahar. Dar oare castiga ceva din asta? Nu castiga mai mult decat au pierdut deja. S-au pierdut pe ei. Fiecare in parte si in felul lui sau al ei. S-au lepadat de personalitate, de imaginatie, de frumos, de urat. Au ramas niste carcase goale, asemanatoare "Omului de tinichia" din Vrajitorul din Oz. Tot ce le mai ramane sunt visele. Dar oare ajunge un vis ca sa mai poti pretinde ca esti om? Oare e bine sa te pierzi in vise ca sa-ti amintesti cine sau ce esti?
Mai bine te uiti in oglinda si cauti sa te recunosti. Sa-ti vorbesti, sa te incurajezi, sa-ti amintesti de tine si sa afli ce vrei de la tine, ce vrei pentru tine... sau poti in continuare sa stai sa astepti sa vina metroul
Mai bine te uiti in oglinda si cauti sa te recunosti. Sa-ti vorbesti, sa te incurajezi, sa-ti amintesti de tine si sa afli ce vrei de la tine, ce vrei pentru tine... sau poti in continuare sa stai sa astepti sa vina metroul
Tuesday, 19 April 2011
.............
Ti-as picta chipul pe cer, dar imi este frica ca nu-mi ajung stelele....asta nu inseamna ca ma dau batut. Ma folosesc de niste norisori pufosi...atat ca imi e ca te superi. Asa ca o sa colorez totul cu niste raze de soare...sau sa folosesc stralucirea lunii? Nu stiu chiar nu ma pot hotara. Zi si tu ceva! Sau nu, mai bine lasa.
Sau...auzi, nu vrei tu mai bine sa...ne folosim de dragoste?
Sau...auzi, nu vrei tu mai bine sa...ne folosim de dragoste?
Friday, 8 April 2011
Societatea.......in drum spre munca.
Ca in fiecare zi normala, am inceput injurand... Mi-am facut toaleta, respectiv am vandalizat WC-ul, dupa care, cu casti in urechi si muzica tunand din Mp3-Player am parasit domiciliul.
Step 1:
Iesirea din bloc, vecini ursuzi la matineu si baba de la parter care isi plimba potaia in fata blocului. (N-are rost sa o salut, deoarece oricum o fac degeaba)
Step 2:
Statia de autobuz, si dobitoacele ce colcaie pe langa ea.(Pisici, caini comunitari, babalaci, pitipoance, metro-popo-sexuali si oameni obisnuiti.) Vine conserva pe roti, iar sardinele incep sa se gudure. Numaram pana la 3, tragem aer in piept si hopa sus. (Ce bine ca merg doar o statie) In autobuz, eternele si fascinantele arome cu surse care mai de care mai originale. Este cred, cel mai greu de definit miros ever. Avem asa: parfum(mai ieftin sau mai scump), damf de bautura, miros de smac, diverse alimente(ceapa, branza, usturoi etc. Depinde ce serveste fiecare la micul dejun) and the list goes on and on and on. Asadar, incepe un nou episod din "Survivorman Challenge olfactiv."
Lumea e incruntata...nu-mi dau seama daca este de la miros sau, faptul ca este 8:45 dimineata...in pula mea chiar asa tre sa duhneasca de la o posta taranul ala care se freaca de o donsoara, care si-a zugravit fata cu trafaletul lu' ta-su. In fine, trecem primul obstacol...I'M ALIVE.
Urmeaza metroul...o da! Aici, lucruri, fete, date, se schimba...sau poate ca nu. In metrou, sco si groaza. Tarani cu papornita plina, si tigani care cauta sa le-o goleasca. Ne urcam, ne postam cumintel intr-un colt mai linistit.
Incepe minunata calatorie, cu destinatia job. Trec cele 2 statii unde trebuie sa schimbam...doar suntem in Romania, unde trebuie sa schimbi "N" mijloace de transport, pe "N" trasee ptr a ajunge undeva.
Dristor...zici ca suntem la mineriada, sau mai bine...vite intr-un abator in drumul lor spre taiere. Mi s-a indepliit un vis. Intotdeauna mi-am dorit sa vizitez o avicola, sa vad cum stau curci si gaini inghesuite.(in continuare pute)
Vine metroul de pe vremea lu' Ceasca. Pe locuri, fiti gata...e un fel de pogo cu oameni din mai multe categorii de varsta. Gasesc un loc de parcare...grozav pe randul de scaune din fata mea...mai multe donsoare simpatice, carora se pare ca nu le pasa de aglomeratie, sau de ora matinala.(Ce inseamna ba liceul). Pe la a doua statie, primul fault la piciorul de sprijin. Scuze pula, doar suntem o lady. Cantarim cat o utilitara, si avem atitudine pe masura gabaritului. Mai urmeaza inca 4-5 faulturi de genul, iar mie imi sare mustarul. "Cucoana, m-ati calcat de cel putin 6 ori. Chiar asa v-ati rezervat tot vagonul?" Basculanta cu sorici, ofuscata evident, bufneste si ma eclipseaza cu portbagajul.
Lux, s-a elibereaza un loc pe scaun. Ma asez tacticos, imi scot cartea din rucsac si incep sa-l ascult pe neica Nietzsche. Vis a vis de mine un popa. Marfa, ce sa mai. Popi si Nietzsche, nu prea se pupa. Imi dau seama ca nu prea ma are popa la suflet. Sa fie geaca de piele, muzica ce-mi urla din casti, tatuajele, cerceii sau cartea de o ti in mana si din care lecturez. Cred ca e tot pachetul de vina... Sa ma pupe in cur. Sa isi vada de tamaia lui. A coborat basculanta cu sorici...blana. Bucuria mea dureaza insa doar 2 minute. Pe scaunul ce s-a eliberat langa mine se aseaza, o alta utilitara, de data asta din categoria basculanta cu sorici combinata cu tanc sovietic. Evident ca nu are loc pe scaunul care geme sub greutatea ce-l apasa. Incepe sa dea din coate, cautand sa-si faca mai mult loc. Ma intorc spre el si ii arunc o privire din categoria: "Daca nu te potolesti iti umplu frigideru tie si neamului tau ptr 250 de ani 4 luni 6 zile si 2 ore 45 de minute fix." Se pare ca a inteles. A incetat sa se foiasca. (in continuare pute...a parfumuri si transpiratie de la basculanta cu sorici numarul 2) Yey, la prima cobor. Ma postez in dreptul usii cu gandul de a cobora cum se deschide aceasta. Zis si facut...atat ca la coborare, un meserias ma faulteaza, cauzand descaltarea. Ma bate pe umar si isi cere scuze. Eu remediez defectiunea, si imi vad de drum.
Am ajuns, here we go again. O zi la munca in compania imbecila a nemtilor si austriecilor de varsta a treia...
Step 1:
Iesirea din bloc, vecini ursuzi la matineu si baba de la parter care isi plimba potaia in fata blocului. (N-are rost sa o salut, deoarece oricum o fac degeaba)
Step 2:
Statia de autobuz, si dobitoacele ce colcaie pe langa ea.(Pisici, caini comunitari, babalaci, pitipoance, metro-popo-sexuali si oameni obisnuiti.) Vine conserva pe roti, iar sardinele incep sa se gudure. Numaram pana la 3, tragem aer in piept si hopa sus. (Ce bine ca merg doar o statie) In autobuz, eternele si fascinantele arome cu surse care mai de care mai originale. Este cred, cel mai greu de definit miros ever. Avem asa: parfum(mai ieftin sau mai scump), damf de bautura, miros de smac, diverse alimente(ceapa, branza, usturoi etc. Depinde ce serveste fiecare la micul dejun) and the list goes on and on and on. Asadar, incepe un nou episod din "Survivorman Challenge olfactiv."
Lumea e incruntata...nu-mi dau seama daca este de la miros sau, faptul ca este 8:45 dimineata...in pula mea chiar asa tre sa duhneasca de la o posta taranul ala care se freaca de o donsoara, care si-a zugravit fata cu trafaletul lu' ta-su. In fine, trecem primul obstacol...I'M ALIVE.
Urmeaza metroul...o da! Aici, lucruri, fete, date, se schimba...sau poate ca nu. In metrou, sco si groaza. Tarani cu papornita plina, si tigani care cauta sa le-o goleasca. Ne urcam, ne postam cumintel intr-un colt mai linistit.
Incepe minunata calatorie, cu destinatia job. Trec cele 2 statii unde trebuie sa schimbam...doar suntem in Romania, unde trebuie sa schimbi "N" mijloace de transport, pe "N" trasee ptr a ajunge undeva.
Dristor...zici ca suntem la mineriada, sau mai bine...vite intr-un abator in drumul lor spre taiere. Mi s-a indepliit un vis. Intotdeauna mi-am dorit sa vizitez o avicola, sa vad cum stau curci si gaini inghesuite.(in continuare pute)
Vine metroul de pe vremea lu' Ceasca. Pe locuri, fiti gata...e un fel de pogo cu oameni din mai multe categorii de varsta. Gasesc un loc de parcare...grozav pe randul de scaune din fata mea...mai multe donsoare simpatice, carora se pare ca nu le pasa de aglomeratie, sau de ora matinala.(Ce inseamna ba liceul). Pe la a doua statie, primul fault la piciorul de sprijin. Scuze pula, doar suntem o lady. Cantarim cat o utilitara, si avem atitudine pe masura gabaritului. Mai urmeaza inca 4-5 faulturi de genul, iar mie imi sare mustarul. "Cucoana, m-ati calcat de cel putin 6 ori. Chiar asa v-ati rezervat tot vagonul?" Basculanta cu sorici, ofuscata evident, bufneste si ma eclipseaza cu portbagajul.
Lux, s-a elibereaza un loc pe scaun. Ma asez tacticos, imi scot cartea din rucsac si incep sa-l ascult pe neica Nietzsche. Vis a vis de mine un popa. Marfa, ce sa mai. Popi si Nietzsche, nu prea se pupa. Imi dau seama ca nu prea ma are popa la suflet. Sa fie geaca de piele, muzica ce-mi urla din casti, tatuajele, cerceii sau cartea de o ti in mana si din care lecturez. Cred ca e tot pachetul de vina... Sa ma pupe in cur. Sa isi vada de tamaia lui. A coborat basculanta cu sorici...blana. Bucuria mea dureaza insa doar 2 minute. Pe scaunul ce s-a eliberat langa mine se aseaza, o alta utilitara, de data asta din categoria basculanta cu sorici combinata cu tanc sovietic. Evident ca nu are loc pe scaunul care geme sub greutatea ce-l apasa. Incepe sa dea din coate, cautand sa-si faca mai mult loc. Ma intorc spre el si ii arunc o privire din categoria: "Daca nu te potolesti iti umplu frigideru tie si neamului tau ptr 250 de ani 4 luni 6 zile si 2 ore 45 de minute fix." Se pare ca a inteles. A incetat sa se foiasca. (in continuare pute...a parfumuri si transpiratie de la basculanta cu sorici numarul 2) Yey, la prima cobor. Ma postez in dreptul usii cu gandul de a cobora cum se deschide aceasta. Zis si facut...atat ca la coborare, un meserias ma faulteaza, cauzand descaltarea. Ma bate pe umar si isi cere scuze. Eu remediez defectiunea, si imi vad de drum.
Am ajuns, here we go again. O zi la munca in compania imbecila a nemtilor si austriecilor de varsta a treia...
Tuesday, 15 March 2011
Somn usor
A fost odata, ca niciodata un...ceva. Tu il numesti suflet, el il numeste vis, ea il numeste cantec, sentiment, traire...sunt "N" definitii. Acel ceva, a trecut de la o culoare la alta. De la alb la negru. de la sangeriu, la galben stralucitor. A definit dragoste si ura. A sarit de la bucurie la tristete. A vorbit pe limba ta sau a lor, a lui, a ei. A fost ce ai urat si ce ai iubit in acelasi timp, dar cand nu a trebuit. Ai fost tu si nu ai fost. A fost ea sau el, ei si ele... zambeste, esti tu........ simti? ...Zambeste pentru ca... iubesti in ciuda faptului ca iti este interzis, respiri chit ca sti ca te ucide, traiesti in ciuda propriei tale dorinte. Doresti, visezi ce nu o sa ai... Cu toate astea esti tu... e de ajuns...zambesti si inchizi ochii...o sa rasara soarele si pe strada ta... Somn usor :)
Friday, 4 March 2011
Cel fara chip (Day 4)
Tainuit de linistea unui oras adormit de noaptea friguroasa, rataceste pe strazi. Din cerul imbracat in puful norilor, cad lacrimi inghetate ce imbraca imprejurimile intr-un palton alb si greoi. Luminile masinilor care din cand in cand mai trec, se izbesc de luciul asfaltului umezit, sparganduse in culori care mai de care mai stralucitoare. Orasul pe cat de putiu, pare mai viu ca niciodata. Un zambet ii umple fata umezita si rece. Tigara fumega voios sub acoperirea palmei imbracate in manusa neagra, imbacsita cu miros de fum. Urmele ce le lasa in urma lui, se pierd sub fulgii proaspeti cazuti din cer, de parca cerul ar vrea sa-l ascunda de ganduriile si amintirile de care fuge. Din casti urla muzica, fondul sonor care il insoteste in fiecare excursie nocturna. Calca cu grija fara sa dea insa prea multa atentie drumului. E mult prea ocupat cu ce se intampla in capul lui.
Ajunge in dreptul intersectiei. Vantul ii mangaie fata in timp ce el sta si asteapta culoarea verde a semaforului. Ar putea sa treaca si acum, doar nu vine nimic, e pustiu. Nu o face, nu se grabeste. Trage din tigara care ii lumineaza fata. Fumul ii goneste prin plamani si ii paraseste trupul incordat de frigul de afara…Verde, paseste mai departe…nu mai e mult pana departe. La lumina unei reclame la excursii in tarile calde zaboveste o clipa, cat sa inlocuiasca tigara ce da sa consume ii consume manusa de cat de sfarsita este cu una tanara.
Ofteaza fumegand si priveste in jur. Zambeste, este singur si este liniste, exact asa cum ii place lui. Isi continua drumul, prin ce a ajuns acum sa arate ca un ocean alb pe care licare lumina diferitelor reclame semafoare si masini care trec.
Inca putin…trei pasi, patru trepte, interfonul piuie, usa se deschide. Aerul cald ce il intampina il uda din cap pana in piciore topind fulgii de nea ce il imbracau. Urca pana la apartament…”Am ajuns acasa…n-are insa cine sa se bucure de venirea mea.”
Thursday, 3 March 2011
Romania, what a country
Hai sa va spun o poveste.
Am inceput binisor. Un pic chiaun dupa doar 4 ore de somn, dar overall fine. Ma imbrac, ma barbieresc, si o iau spre munca. Ma urc in primul 335 care vine. Destul de gol...lucru cam neobisnuit. In casti urla muzica, iar eu sunt pe pilot automat. Life with a soundtrack. La prima statie (Iancului) cobor ca trec la faza a doua a drumului meu spre munca, si anume calatoria cu metroul. Ma postez la trecerea de pietoni, alaturi de ceilalti participanti la trafic(in continuare muzica la blana). La un moment dat cu coada ochiului zaresc o masina de teren cum rasare din gloata de oameni stationati la trecerea de pietoni. In parbriz straluceste voios legitimatia de Senat.(B 85 WTH)...impresionant nu-i asa. Cu vreo un metru pana sa ajunga sa ma acroseze, se deschide geamul de pe partea soferului. Rasare un cetatean cu un vocabular tipic de sofer profesionist, care ma tinteste din privire. La gura-i se duc lupte seculare intre consoane si vocale.
Decid sa-mi scot o casca din ureche ptr a il auzii...mai sti poate s-a ratacit si are nevoie de indicatii, cum sa revina pe partea destinata masinilor. Cand colo, cetateanul imi recita din Labis varianta Ferentari. Nu-l bag in seama, ba mai mult fac un pas inainte ptr a face loc acestei persoane atat de importante.
Dedicatile continua pana in dreptul meu, unde cetateanul deranjat vizibil de indiferenta mea...vezi doamne nu ii respect statutul de sofer de SUV ptr senat, da sa deschida usa ptr a mi se adresa de la acelasi nivel. Ii refuz dreptul la dialog trantindu-i usa in nas, si ii fac si eu la randul meu o dedicatie zemoasa. Cat sa aibe carne in frigider de astazi pana de sarbatori.
Revenind la ale mele, ma intorc spre intersectie asteptand culoarea verde a semaforului. Cateva secunde mai tarziu ma bate un nene pe umar. Ma intorc catre acesta sa aflu ce D-zeu mai vrea si el de la mine.
"Vezi ca vine." Ca sa vezi, angajatul lunii al senatului mai avea ceva sa-mi impartaseasca...mi se umple curu de lacrimi. Vertiginos acesta se apropie de mine, insotit de un cor de dedicatii si urari de bine. Nu sunt eu mare expert in limbajul trupului, dar imi dau seama cand cineva doreste sa ma "mangaie". Ajunge in dreptul meu, da sa ma mangaie, ma feresc si il mangai eu.
Nu sunt un om violent, dar la nevoie stiu sa am grija de propria mea piele. In fine. un pic bulversat de mangaierea primita, angajatul lunii, priveste oarecum in gol. Se implica si alti cetateni participanti la trafic.
Nemaipomenit, un cor matinal de...cuvinte de lauda si de bunavoie. Se face verde, si traversez, cu gandul ca mi-am exprimat punctul de vedere, si ca discutia s-a incheiat. Ma mai intorc odata la jumatatea distantei dintre trotuare, ptr a vedea ce se mai intampla cu angajatul lunii.
E implicat in dezbateri puternice, deci nu cred ca mai are ceva sa-mi spuna.
Ajung la metrou. Ca intotdeauna, acesta se lasa asteptat. Vine, ma urc, cobor la Dristor si ma urc in garnitura care duce spre Preciziei. Nu iau in seama mirosul puternic de cauciuc ars. Nu reprezinta nimic nou. La prima statie, cu putin dupa anuntul de inchidere a usilor, se aude o bubuitura. Fum innecacios, lumini de urgenta, romani, panica. Lumea incepe sa coboare din tren. Unii cu calm altii panicosi, se imping si lovesc, nu cumva sa bubuie metroul. Ajung si eu intr-un final pe peronul deja bine populat cu calatori. Statia se umple de fum cenusiu si innecacios. Se aude anuntul: "Va rugam sa coborati din tren, acesta urmeaza sa fie scos din circulatie!" (No shit Einstein) mai trec vreo 5 minute. Trenul tot acolo. Cei doi mecanici dialogheaza frenetic prin intermediu statie de emisie receptie. Intr-un final, scot trenul din statie.
E si acum e acum, asteptam urmatorul metrou spre Preciziei. Am dat de veste la servici intre timp, nu imi ramane decat sa-mi continui drumul. Vine metroul, mai bine zis dricul, plin si acesta cu calatori. Se urca lumea, se da anuntul de inchidere a usilor si...pauza. Nu mai pleaca conserva de ton pe roti.
Incep sa ma napadeasca dedicatiile. Tocmai cand ma pregateam sa umplu cel de-al treilea frigider cu carne, se inchid usile, iar Conserva cu ton se pune in miscare. De aici si pana la Preciziei, in regim de dus mortul la groapa cu caruta. Caldura, arome de toate felurile, noroc cu muzica din casti, care ma consoleaza intr-o mai mica sau mai mare masura.
Concluzie:Un inceput de zi nemaipomenit, presarat cu interactiunile de senzatie dintre mine si cetatenii acestei tari minunate. Aventuri in mijloacele de transport in comun, senzatii olfactive extreme...just one of those days.
Nest please...
Am inceput binisor. Un pic chiaun dupa doar 4 ore de somn, dar overall fine. Ma imbrac, ma barbieresc, si o iau spre munca. Ma urc in primul 335 care vine. Destul de gol...lucru cam neobisnuit. In casti urla muzica, iar eu sunt pe pilot automat. Life with a soundtrack. La prima statie (Iancului) cobor ca trec la faza a doua a drumului meu spre munca, si anume calatoria cu metroul. Ma postez la trecerea de pietoni, alaturi de ceilalti participanti la trafic(in continuare muzica la blana). La un moment dat cu coada ochiului zaresc o masina de teren cum rasare din gloata de oameni stationati la trecerea de pietoni. In parbriz straluceste voios legitimatia de Senat.(B 85 WTH)...impresionant nu-i asa. Cu vreo un metru pana sa ajunga sa ma acroseze, se deschide geamul de pe partea soferului. Rasare un cetatean cu un vocabular tipic de sofer profesionist, care ma tinteste din privire. La gura-i se duc lupte seculare intre consoane si vocale.
Decid sa-mi scot o casca din ureche ptr a il auzii...mai sti poate s-a ratacit si are nevoie de indicatii, cum sa revina pe partea destinata masinilor. Cand colo, cetateanul imi recita din Labis varianta Ferentari. Nu-l bag in seama, ba mai mult fac un pas inainte ptr a face loc acestei persoane atat de importante.
Dedicatile continua pana in dreptul meu, unde cetateanul deranjat vizibil de indiferenta mea...vezi doamne nu ii respect statutul de sofer de SUV ptr senat, da sa deschida usa ptr a mi se adresa de la acelasi nivel. Ii refuz dreptul la dialog trantindu-i usa in nas, si ii fac si eu la randul meu o dedicatie zemoasa. Cat sa aibe carne in frigider de astazi pana de sarbatori.
Revenind la ale mele, ma intorc spre intersectie asteptand culoarea verde a semaforului. Cateva secunde mai tarziu ma bate un nene pe umar. Ma intorc catre acesta sa aflu ce D-zeu mai vrea si el de la mine.
"Vezi ca vine." Ca sa vezi, angajatul lunii al senatului mai avea ceva sa-mi impartaseasca...mi se umple curu de lacrimi. Vertiginos acesta se apropie de mine, insotit de un cor de dedicatii si urari de bine. Nu sunt eu mare expert in limbajul trupului, dar imi dau seama cand cineva doreste sa ma "mangaie". Ajunge in dreptul meu, da sa ma mangaie, ma feresc si il mangai eu.
Nu sunt un om violent, dar la nevoie stiu sa am grija de propria mea piele. In fine. un pic bulversat de mangaierea primita, angajatul lunii, priveste oarecum in gol. Se implica si alti cetateni participanti la trafic.
Nemaipomenit, un cor matinal de...cuvinte de lauda si de bunavoie. Se face verde, si traversez, cu gandul ca mi-am exprimat punctul de vedere, si ca discutia s-a incheiat. Ma mai intorc odata la jumatatea distantei dintre trotuare, ptr a vedea ce se mai intampla cu angajatul lunii.
E implicat in dezbateri puternice, deci nu cred ca mai are ceva sa-mi spuna.
Ajung la metrou. Ca intotdeauna, acesta se lasa asteptat. Vine, ma urc, cobor la Dristor si ma urc in garnitura care duce spre Preciziei. Nu iau in seama mirosul puternic de cauciuc ars. Nu reprezinta nimic nou. La prima statie, cu putin dupa anuntul de inchidere a usilor, se aude o bubuitura. Fum innecacios, lumini de urgenta, romani, panica. Lumea incepe sa coboare din tren. Unii cu calm altii panicosi, se imping si lovesc, nu cumva sa bubuie metroul. Ajung si eu intr-un final pe peronul deja bine populat cu calatori. Statia se umple de fum cenusiu si innecacios. Se aude anuntul: "Va rugam sa coborati din tren, acesta urmeaza sa fie scos din circulatie!" (No shit Einstein) mai trec vreo 5 minute. Trenul tot acolo. Cei doi mecanici dialogheaza frenetic prin intermediu statie de emisie receptie. Intr-un final, scot trenul din statie.
E si acum e acum, asteptam urmatorul metrou spre Preciziei. Am dat de veste la servici intre timp, nu imi ramane decat sa-mi continui drumul. Vine metroul, mai bine zis dricul, plin si acesta cu calatori. Se urca lumea, se da anuntul de inchidere a usilor si...pauza. Nu mai pleaca conserva de ton pe roti.
Incep sa ma napadeasca dedicatiile. Tocmai cand ma pregateam sa umplu cel de-al treilea frigider cu carne, se inchid usile, iar Conserva cu ton se pune in miscare. De aici si pana la Preciziei, in regim de dus mortul la groapa cu caruta. Caldura, arome de toate felurile, noroc cu muzica din casti, care ma consoleaza intr-o mai mica sau mai mare masura.
Concluzie:Un inceput de zi nemaipomenit, presarat cu interactiunile de senzatie dintre mine si cetatenii acestei tari minunate. Aventuri in mijloacele de transport in comun, senzatii olfactive extreme...just one of those days.
Nest please...
The sound of madness
Deja ma intrec cu gluma. Trei post-uri in aceeasi zi. Nu prea imi sta in fire. De obicei postez unu singur si gata. Dar de data asta simt ca am mai multe de spus intr-o zi. Nu imi dau seama de ce, dar pur si simplu am s-o fac. Ascultam o melodie. Se cheama "Sound of Madness, este compusa si cantata de o trupa pe numele ei Shinedown.
Am stat si m-am intrebat, cum suna oare nebunia. Are ea un sunet anume cu care s-o poti asocia. Intrebarea pleaca de la refren:"I've created the sound of madness, wrote the book on pain, still, somehow I'm still here to explain." M-am regasit in acest vers. De multe ori am fost catalogat nebun, din "N"motive. Ba pentru ca am luat decizii pe care altii nu le-ar lua in mod normal sau de care s-ar ferii, ba ca am facut ceva, ce alti oameni nu ar face...pana la urma nu prea ma intereseaza, e viata mea si fac cam ce vreau cu ea. It's that simple...
Dar versul, versul ala m-a dat pe spate. Mi-ar fi placut sa-l fi compus eu, deaorece este genial si spune atat de multe cu atat de putine cuvinte. Ar mai fi unu: "The darkest hour doesn't come at night" . Mare adevar, ptr ca cele mai tampite momente si in acelasi timp cele mai greu de trecut praguri, te izbesc cand iti este lumea mai draga. Ce e de facut? Fie cazi, te ridici si fugi inapoi, sau te ridici, te scuturi si continui. Mergi mai departe. Acum daca era sa ma intrebi acum un an doi ce as face as fi zis: "Ba, ma ridic, ma scutur si zabovesc o clipa si ma gandes daca sa continui sau nu." Mare greseala! Daca eziti pierzi. Am invatat-o pe pielea mea, iar pretul platit ptr fieacare clipa de nesiguranta a fost destul de mare. Well, no more. Am descoperit ca daca vrei ceva, si te inhami la ceva, atunci pieptul inainte si...Bring it on motherfucker.
Pana acuma vad ca da roade, sper sa continue asa, nu de alta dar ar fi pacat. Ajungi la trei sferturi de drum batut, zgariat, obosit ca sa te intorci din drum. Mai bine mergi dupa motto-ul: "Succede or die trying." Macar ai satisfactia ca ai facut ceva in viata si ca ai lasat ceva in urma ta.
Acuma multi dintre voi va ganditi la faptul ca ori sunt nebun ori, foarte hotarat, beat sau ce stiu eu altceva. Raspunsul nu este nici unul dintre cele de sus. Pur si simplu asa simt, la aceste mirifice concluzii am ajuns in timp ce ma indreptam spre casa si imi urla muzica in casti. Imi vin multe idei cand ascult muzica, uneori prea multe, astfel incat ajung sa renunt la unele, sa le filtrez. Nu sunt convins ca pastrez intotdeauna ce e mai bun...dar macar am ceva in cap care sa ma tina ocupat.
Uite, pun si eu o intrebare. Ce te macina cel mai mult, un esec sau o realizare? Pe mine ma macina ambele in egala masura. O realizare, ptr ca ma gandesc cum ce si cand am facut ca sa ma bucur acum de ea, un esec din cauza faptului ca ma gandesc, unde am gresit. Frate greu mai este sa gasesti raspuns la intrebarea, unde am gresit. Cel mai bine e sa try again, dar de data asta sa fi mai atent/a, mai vigilent/a si ai sa vezi si unde ai gresit si ce trebuie sa faci ca sa nu se mai repete. Problema e alta...Do you get a second chance? De cele mai multe ori nu trebuie sa astepti sa ti se acorde. Trebuie sa-ti o acorzi tu intai tie si sa-ti doresti asta cu adevarat. Dupa toate astea mai vedem si negociem daca, ti se acorda a second chance.
Multi dintre voi ar fi in stare sa ucida ptr o a doua sansa, si nu va acuz. Eu sunt la fel. Problema e alta...Cand vi se acorda stiti ce sa faceti cu ea, sau o luati iarasi ca berbecii, capul inainte, privirea in pamant, si baga material ca e bine.
Ascultati la unu care a vazut destule si peste care au trecut inca pe atatea. Daca vi se acorda o a doua sansa, cascati ochii si ganditi inainte sa faceti ceva. Asta nu inseaman ca trebuie sa va neglijati sufletul, si ce va spune acesta. Suna un pic tampit dar daca stai sa te gandesti bine, e corect ce spun aici. Viata ne scoate multe cacaturi in cale. Razbesc cei care stiu cum sa le gestioneze si pe cele bune si pe cele rele, si care la final mai gasesc puterea sa si zambeasca cu adevarat.
Este greu, stiu. De multe ori ai senzatia ca te lupti cu mori de vant. Dar merita, o sa vedeti cand o sa ajungeti in situatii similare. Nu zic ca nu ai parte si de consecinte. Alea intotdeauna o sa te loveasca la final. Atat dupa bune cat si dupa rele. Dar mai da-le in pula mea. Ori facem o treaba, ori nu o mai facem deloc.
Asa ca, nu mai stati intr-un colt plangand de mila proprie voastre persoane. Get your ass up, give you motherfucking ass another chance, accept reality, and do something. Fiti sinceri nu va fie frica, aveti tupe si dupa ce va acordati voua a doua sansa, cereti sa vi se acorde, pregatiti fiind sa o exploatati la maxim si sa faceti ceva cu ea... As for me, I created the sound of darknes, I wrote the book on pain, still I'm here to explain that the darkest hour doesen't come at night. Am facut-o involuntar pe alocuri, dar nu regret ca am facut-o, ptr ca am invatat multe. Si o sa-mi dau a doua sansa, si cu fiecare ocazie cu care mi se va acorda a doua sansa am sa fac ceva cu ea, nu am sa ma bucur si am sa vorbesc doar despre ea...am sa fac.
Noapte buna.
Am stat si m-am intrebat, cum suna oare nebunia. Are ea un sunet anume cu care s-o poti asocia. Intrebarea pleaca de la refren:"I've created the sound of madness, wrote the book on pain, still, somehow I'm still here to explain." M-am regasit in acest vers. De multe ori am fost catalogat nebun, din "N"motive. Ba pentru ca am luat decizii pe care altii nu le-ar lua in mod normal sau de care s-ar ferii, ba ca am facut ceva, ce alti oameni nu ar face...pana la urma nu prea ma intereseaza, e viata mea si fac cam ce vreau cu ea. It's that simple...
Dar versul, versul ala m-a dat pe spate. Mi-ar fi placut sa-l fi compus eu, deaorece este genial si spune atat de multe cu atat de putine cuvinte. Ar mai fi unu: "The darkest hour doesn't come at night" . Mare adevar, ptr ca cele mai tampite momente si in acelasi timp cele mai greu de trecut praguri, te izbesc cand iti este lumea mai draga. Ce e de facut? Fie cazi, te ridici si fugi inapoi, sau te ridici, te scuturi si continui. Mergi mai departe. Acum daca era sa ma intrebi acum un an doi ce as face as fi zis: "Ba, ma ridic, ma scutur si zabovesc o clipa si ma gandes daca sa continui sau nu." Mare greseala! Daca eziti pierzi. Am invatat-o pe pielea mea, iar pretul platit ptr fieacare clipa de nesiguranta a fost destul de mare. Well, no more. Am descoperit ca daca vrei ceva, si te inhami la ceva, atunci pieptul inainte si...Bring it on motherfucker.
Pana acuma vad ca da roade, sper sa continue asa, nu de alta dar ar fi pacat. Ajungi la trei sferturi de drum batut, zgariat, obosit ca sa te intorci din drum. Mai bine mergi dupa motto-ul: "Succede or die trying." Macar ai satisfactia ca ai facut ceva in viata si ca ai lasat ceva in urma ta.
Acuma multi dintre voi va ganditi la faptul ca ori sunt nebun ori, foarte hotarat, beat sau ce stiu eu altceva. Raspunsul nu este nici unul dintre cele de sus. Pur si simplu asa simt, la aceste mirifice concluzii am ajuns in timp ce ma indreptam spre casa si imi urla muzica in casti. Imi vin multe idei cand ascult muzica, uneori prea multe, astfel incat ajung sa renunt la unele, sa le filtrez. Nu sunt convins ca pastrez intotdeauna ce e mai bun...dar macar am ceva in cap care sa ma tina ocupat.
Uite, pun si eu o intrebare. Ce te macina cel mai mult, un esec sau o realizare? Pe mine ma macina ambele in egala masura. O realizare, ptr ca ma gandesc cum ce si cand am facut ca sa ma bucur acum de ea, un esec din cauza faptului ca ma gandesc, unde am gresit. Frate greu mai este sa gasesti raspuns la intrebarea, unde am gresit. Cel mai bine e sa try again, dar de data asta sa fi mai atent/a, mai vigilent/a si ai sa vezi si unde ai gresit si ce trebuie sa faci ca sa nu se mai repete. Problema e alta...Do you get a second chance? De cele mai multe ori nu trebuie sa astepti sa ti se acorde. Trebuie sa-ti o acorzi tu intai tie si sa-ti doresti asta cu adevarat. Dupa toate astea mai vedem si negociem daca, ti se acorda a second chance.
Multi dintre voi ar fi in stare sa ucida ptr o a doua sansa, si nu va acuz. Eu sunt la fel. Problema e alta...Cand vi se acorda stiti ce sa faceti cu ea, sau o luati iarasi ca berbecii, capul inainte, privirea in pamant, si baga material ca e bine.
Ascultati la unu care a vazut destule si peste care au trecut inca pe atatea. Daca vi se acorda o a doua sansa, cascati ochii si ganditi inainte sa faceti ceva. Asta nu inseaman ca trebuie sa va neglijati sufletul, si ce va spune acesta. Suna un pic tampit dar daca stai sa te gandesti bine, e corect ce spun aici. Viata ne scoate multe cacaturi in cale. Razbesc cei care stiu cum sa le gestioneze si pe cele bune si pe cele rele, si care la final mai gasesc puterea sa si zambeasca cu adevarat.
Este greu, stiu. De multe ori ai senzatia ca te lupti cu mori de vant. Dar merita, o sa vedeti cand o sa ajungeti in situatii similare. Nu zic ca nu ai parte si de consecinte. Alea intotdeauna o sa te loveasca la final. Atat dupa bune cat si dupa rele. Dar mai da-le in pula mea. Ori facem o treaba, ori nu o mai facem deloc.
Asa ca, nu mai stati intr-un colt plangand de mila proprie voastre persoane. Get your ass up, give you motherfucking ass another chance, accept reality, and do something. Fiti sinceri nu va fie frica, aveti tupe si dupa ce va acordati voua a doua sansa, cereti sa vi se acorde, pregatiti fiind sa o exploatati la maxim si sa faceti ceva cu ea... As for me, I created the sound of darknes, I wrote the book on pain, still I'm here to explain that the darkest hour doesen't come at night. Am facut-o involuntar pe alocuri, dar nu regret ca am facut-o, ptr ca am invatat multe. Si o sa-mi dau a doua sansa, si cu fiecare ocazie cu care mi se va acorda a doua sansa am sa fac ceva cu ea, nu am sa ma bucur si am sa vorbesc doar despre ea...am sa fac.
Noapte buna.
Wednesday, 2 March 2011
Draga ba!
Draga ba,
esti un bou. Indolenta si neseriozitatea ta, got the best of you again. In 26 de ani se pare ca nu ai invatat nimic si daca ai facut-o intotdeauna a fost prea tarziu ca sa mai schimbe ceva. Unii au spus ca esti altruist, altii modest. Adevarul este undeva la mijloc. Ti-ai urmarit interesul si cand ti-a fost mai greu ti-ai ingropat amarul si supararile in bautura si in tigari. Nu esti nici primul si singurul, nu vei fi nici ultimul care o face.
Stai si gandeste-te un pic cat ai castigat si cat ai pierdut din cauza felului tau de a fi. Iti zic eu pana sa te apuci sa faci calcule. Disproportia dintre bune si rele este una gigantica. Cea mai mare tampenie pe care ai facut-o este si cea mai recenta. Cand ai dat cu piciorul celui mai frumos lucru pe care l-ai avut tu vreodata. N-a inteles nimeni frumusetea acelui lucru, nici macar tu. Ai inteles-o cand a fost prea tarziu si nu ai mai avut cum sa stergi cacatul pe care l-ai facut. Acum boule sufera consecintele, dar fara a te culca iarasi pe o ureche si a te complace in situatie. Risti sa o dai in altele. Fa ceva, schimba ceva, trezeste-te in pula mea de prost, ca altfel o sa o dai si mai rau in bara. Mai rau decat acum nu se poate? Zici tu? Afla ca se poate. O sa ajungi sa te urasca toti si toate. Ai sa ajungi sa te afunzi intr-o groapa din care nu te mai scoate nici dracu. Nu face asta, fi barbat, tine capul sus si pieptul inainte.
Daca vrei sa ma asculti bine, daca nu iarasi bine. Dar este pentru ultima oara cand iti mai zic ceva. Da, te las de capul tau. Sa te descurci. Nu am sa mai fac nimic ca sa te mai ajut, sau sa te mai scot din cacaturile in care te bagi. Abia cand o sa vad ca se schimba ceva si ca ti-au venit mintiile in cap si ca te zbati am sa-ti mai vorbesc sau o sa mai iau in considerare o posibila interactiune.
Mult noroc si ai grija de tine.
Cu drag, al tau "A"
esti un bou. Indolenta si neseriozitatea ta, got the best of you again. In 26 de ani se pare ca nu ai invatat nimic si daca ai facut-o intotdeauna a fost prea tarziu ca sa mai schimbe ceva. Unii au spus ca esti altruist, altii modest. Adevarul este undeva la mijloc. Ti-ai urmarit interesul si cand ti-a fost mai greu ti-ai ingropat amarul si supararile in bautura si in tigari. Nu esti nici primul si singurul, nu vei fi nici ultimul care o face.
Stai si gandeste-te un pic cat ai castigat si cat ai pierdut din cauza felului tau de a fi. Iti zic eu pana sa te apuci sa faci calcule. Disproportia dintre bune si rele este una gigantica. Cea mai mare tampenie pe care ai facut-o este si cea mai recenta. Cand ai dat cu piciorul celui mai frumos lucru pe care l-ai avut tu vreodata. N-a inteles nimeni frumusetea acelui lucru, nici macar tu. Ai inteles-o cand a fost prea tarziu si nu ai mai avut cum sa stergi cacatul pe care l-ai facut. Acum boule sufera consecintele, dar fara a te culca iarasi pe o ureche si a te complace in situatie. Risti sa o dai in altele. Fa ceva, schimba ceva, trezeste-te in pula mea de prost, ca altfel o sa o dai si mai rau in bara. Mai rau decat acum nu se poate? Zici tu? Afla ca se poate. O sa ajungi sa te urasca toti si toate. Ai sa ajungi sa te afunzi intr-o groapa din care nu te mai scoate nici dracu. Nu face asta, fi barbat, tine capul sus si pieptul inainte.
Daca vrei sa ma asculti bine, daca nu iarasi bine. Dar este pentru ultima oara cand iti mai zic ceva. Da, te las de capul tau. Sa te descurci. Nu am sa mai fac nimic ca sa te mai ajut, sau sa te mai scot din cacaturile in care te bagi. Abia cand o sa vad ca se schimba ceva si ca ti-au venit mintiile in cap si ca te zbati am sa-ti mai vorbesc sau o sa mai iau in considerare o posibila interactiune.
Mult noroc si ai grija de tine.
Cu drag, al tau "A"
Cel fara chip (Day3-4)
Se foieste, se vede de la un kilometru ca ce se intampla in capul lui ii tulbura somnul.
Inoata intr-o mare involburata. Privirea ii este obturata de o ceata groasa prin care nu ar fi in stare sa razbeasca nici cea mai puternica dintre lumini. Pe chipul lui se citesc mai multe stari deoadata. Disperare, oboseala ,neputinta, tristete. A pierdut controlul asupra propriului sa vis. Asupra lumii in care pana acum o dinioara era stapan. Dar de ce oare. Ce alimenteaza aceasta stare.
Isi doreste sa se trezeasca: "Hai Dane, hai ca poti, stiu ca poti...sa te trezesti." Dar mintea lui refuza sa il asculte, este mult prea ocupata sa proceseze cosmarul ce il arunca asupra stapanului ei. Se scufunda, a renuntat la lupta, se preda in fata propriului sau vis. Priveste oglinda apei cum se indeparteaza de el. In caderea lui inchide ochii si cu o ultima zvacnire isi doreste din nou sa se trezeasca. Atinge fundul apei si se trezeste pe o insula, un oras de fapt..."Off ce-mi faci tu mie Dane, futu-te in gura sa te fut de idiot."
"Bine macar ca am scapat din cada aia involburata. Dar oare iar am adormit sub dus?" Nu ar fi prima oara cand Dan adoarme in locuri nefiresti..."Gata trebuie sa ma trezesc!" Brusc un copil rasare din spatele unei daramaturi. "Salut Dane. Ce bine ca ai venit." Dan Priveste copilul nedumerit. Framantat de intrebai care mai de care, mai tampite, Dan ii intinde mana copilului. "Salut Andrei." De unde dracu Andrei numai el stie. Dar copilul zambeste, pe semne ca asa il cheama. "Te asteapta in blocul acela din capatul strazii."...Cine, cum, cand il astepata. "Cine ma asteapta Andrei?" Copilul nu zice nimic si insista cu privirea si degetelul lui mic asupra blocului din capatul strazii.
Greoi, obosit de atata inotat, Dan se avanta spre bloc punandu-si o sumedenie de intrebari. Cine il asteapta, de ce tocmai pe el, la ce etaj, si un ce camera. Sie atat ca il asteapta cineva sau ceva in blocul din capatul strazii. Ajung la bloc si da sa intre. zareste cu coada ochiului pe cineva iesind pe usa din spate a blocului..."Aiurea, cine dracu...?" Intra si ia aprtamentele la rand. Sunt cate doua pe palier. Pe la etajul trei la una dintre usi raspunde Andrei. "Cum pizda ma-sii?"... "A plecat acum un sfert de ora a zis ca va vedeti in oras si ca se grabeste, ca nu care cumva sa intarzie."..."Dar cine? Cine ma asteapta, cine vrea sa ne vedem?" Pustiul ii inchide usa pana ca Dan sa apuce sa-si termine propozitia. "Asta e, mergem in centru" A uitat complet ca acum ceva vreme vroia de fapt sa se trezeasca. Coboara din bloc, iese in cautarea unui reper care sa-i indice directia spre centru. Nimic, nimeni, pustiu cat vezi cu ochii. "Asta e o luam pe jos." Rezemata de un peret vede o motocicleta cu cheile in contact.
E asa mai venim si noi de acasa, parul in vant asfalt uscat, liber cat vezi cu ochii. Ajunge, in ce pare sa fie centrul orasului. Unde oare o fi intalnirea? Pare destul de mare centrul. Ca de obicei, sa traisca instinctul. Intra in prima cladire...o cafenea. "A plecat!" ii spune ospatarul ce il intampina. "Dar a zis ca se intoarce." Dan se aseaza nedumerit la o masa, si comanda o bere.
La vreo zece minute primeste si berea, da sa o duca la gura. Cand atinse cu halba insa se trezi.
Este transpirat tot, si se simte ca si cand ar fi alergat la maraton. "Futu-i." Isi aprinde o tigara. Este ora 7 dimineata. Intr-o ora trebuie sa plece la servici. Cu cine oare trebuia sa se intalneasca, si mai mult de ce. Sa fie oare...
Inoata intr-o mare involburata. Privirea ii este obturata de o ceata groasa prin care nu ar fi in stare sa razbeasca nici cea mai puternica dintre lumini. Pe chipul lui se citesc mai multe stari deoadata. Disperare, oboseala ,neputinta, tristete. A pierdut controlul asupra propriului sa vis. Asupra lumii in care pana acum o dinioara era stapan. Dar de ce oare. Ce alimenteaza aceasta stare.
Isi doreste sa se trezeasca: "Hai Dane, hai ca poti, stiu ca poti...sa te trezesti." Dar mintea lui refuza sa il asculte, este mult prea ocupata sa proceseze cosmarul ce il arunca asupra stapanului ei. Se scufunda, a renuntat la lupta, se preda in fata propriului sau vis. Priveste oglinda apei cum se indeparteaza de el. In caderea lui inchide ochii si cu o ultima zvacnire isi doreste din nou sa se trezeasca. Atinge fundul apei si se trezeste pe o insula, un oras de fapt..."Off ce-mi faci tu mie Dane, futu-te in gura sa te fut de idiot."
"Bine macar ca am scapat din cada aia involburata. Dar oare iar am adormit sub dus?" Nu ar fi prima oara cand Dan adoarme in locuri nefiresti..."Gata trebuie sa ma trezesc!" Brusc un copil rasare din spatele unei daramaturi. "Salut Dane. Ce bine ca ai venit." Dan Priveste copilul nedumerit. Framantat de intrebai care mai de care, mai tampite, Dan ii intinde mana copilului. "Salut Andrei." De unde dracu Andrei numai el stie. Dar copilul zambeste, pe semne ca asa il cheama. "Te asteapta in blocul acela din capatul strazii."...Cine, cum, cand il astepata. "Cine ma asteapta Andrei?" Copilul nu zice nimic si insista cu privirea si degetelul lui mic asupra blocului din capatul strazii.
Greoi, obosit de atata inotat, Dan se avanta spre bloc punandu-si o sumedenie de intrebari. Cine il asteapta, de ce tocmai pe el, la ce etaj, si un ce camera. Sie atat ca il asteapta cineva sau ceva in blocul din capatul strazii. Ajung la bloc si da sa intre. zareste cu coada ochiului pe cineva iesind pe usa din spate a blocului..."Aiurea, cine dracu...?" Intra si ia aprtamentele la rand. Sunt cate doua pe palier. Pe la etajul trei la una dintre usi raspunde Andrei. "Cum pizda ma-sii?"... "A plecat acum un sfert de ora a zis ca va vedeti in oras si ca se grabeste, ca nu care cumva sa intarzie."..."Dar cine? Cine ma asteapta, cine vrea sa ne vedem?" Pustiul ii inchide usa pana ca Dan sa apuce sa-si termine propozitia. "Asta e, mergem in centru" A uitat complet ca acum ceva vreme vroia de fapt sa se trezeasca. Coboara din bloc, iese in cautarea unui reper care sa-i indice directia spre centru. Nimic, nimeni, pustiu cat vezi cu ochii. "Asta e o luam pe jos." Rezemata de un peret vede o motocicleta cu cheile in contact.
E asa mai venim si noi de acasa, parul in vant asfalt uscat, liber cat vezi cu ochii. Ajunge, in ce pare sa fie centrul orasului. Unde oare o fi intalnirea? Pare destul de mare centrul. Ca de obicei, sa traisca instinctul. Intra in prima cladire...o cafenea. "A plecat!" ii spune ospatarul ce il intampina. "Dar a zis ca se intoarce." Dan se aseaza nedumerit la o masa, si comanda o bere.
La vreo zece minute primeste si berea, da sa o duca la gura. Cand atinse cu halba insa se trezi.
Este transpirat tot, si se simte ca si cand ar fi alergat la maraton. "Futu-i." Isi aprinde o tigara. Este ora 7 dimineata. Intr-o ora trebuie sa plece la servici. Cu cine oare trebuia sa se intalneasca, si mai mult de ce. Sa fie oare...
Wednesday, 23 February 2011
Cel fara chip (Day 3)
S-a terminat…sta rezemat de perete. Picaturi de apa i se scurg de pe corp, iar oadata cu ele toate gandurile ce il mahneau cu putin timp in urma. Priveste scurgerea, gandind in sinea lui: “Pfa, ce simplu, cat de banal, si ce frumos ar fi sa fie totul asa.” Dar nu e.
Tine in mana pandantivul. Da, pandantivul ala pe care nu l-a dat jos de cand l-a pus pentru prima oara la gat. Facea parte din el,dar astazi l-a simtit atat de greu si de strans, precum lanturile unui detinut.
A avut o zi grea, plina de… plina de ce dracu? A fost o zi ca oricare alta. Atat ca a fost presarata cu ganduri si amintiri. Nu stie de ele decat, ca acum ceva vreme le-a oferit drept ofranda, uitarii. Insa astazi aceasta a hotarat sa le regurgiteze si sa I le scuipe in fata. S-au infasurat pe el precum un sarpe care cauta sa-si sugrume prada ptr a o inghite. Ai incercat vreodata sa mergi cu un sac de ciment in carca o zi intreaga? Cam aia e senzatia.
De aici si golul din mintea lui care tine acum locul experientei de astazi, zilei de astazi. A trecut totul pe langa el precum un viscol. Un viscol care iti bate fata dar de care uiti cand ajungi acasa si te arunci in dus, si lasi stropi de apa calda sa-ti mantuie trupul oboist de povara unei zile. Dar astazi povara aia nu s-a scurs odata cu apa ce i-a mangaiat si mantuit trupul. Apa doar a scurs totul spre pandantiv. Pandantivul pe care l-a simtit atat de greu si pe care acum il priveste prin stropii ce se scurg din parul inca ud.
Iese din baie, gandul ii fuge la o tigara si o bere de sfarsit de zi. In momentul de fata simte ca il striveste orice ar pune pe el. Isi aprinde o tigara si isi deschide o bere. Soarbe din cutia de aluminiu privind spre tavan. Tigara sfaraie fum cu fum, luminand camera intunecata. Duce mana la gat si mangaie pandantivul. Priveste tavanul care abia se distinge in lumina tigarii care da sa se termine. “Of Dane, ce pula mea facem noi aici? Pentru a cata oara Dane?” pleaca capul…il ia somnul. Tipic, altfel n-ar fi el, daca nu ar adormi cand e cuprins de cugetari. Se hotaraste sa mai priveasca insa poza… da poza aia pe care se tot chinuie s-o desluseasca…
A adormit...tomorrow is another day.
Tine in mana pandantivul. Da, pandantivul ala pe care nu l-a dat jos de cand l-a pus pentru prima oara la gat. Facea parte din el,dar astazi l-a simtit atat de greu si de strans, precum lanturile unui detinut.
A avut o zi grea, plina de… plina de ce dracu? A fost o zi ca oricare alta. Atat ca a fost presarata cu ganduri si amintiri. Nu stie de ele decat, ca acum ceva vreme le-a oferit drept ofranda, uitarii. Insa astazi aceasta a hotarat sa le regurgiteze si sa I le scuipe in fata. S-au infasurat pe el precum un sarpe care cauta sa-si sugrume prada ptr a o inghite. Ai incercat vreodata sa mergi cu un sac de ciment in carca o zi intreaga? Cam aia e senzatia.
De aici si golul din mintea lui care tine acum locul experientei de astazi, zilei de astazi. A trecut totul pe langa el precum un viscol. Un viscol care iti bate fata dar de care uiti cand ajungi acasa si te arunci in dus, si lasi stropi de apa calda sa-ti mantuie trupul oboist de povara unei zile. Dar astazi povara aia nu s-a scurs odata cu apa ce i-a mangaiat si mantuit trupul. Apa doar a scurs totul spre pandantiv. Pandantivul pe care l-a simtit atat de greu si pe care acum il priveste prin stropii ce se scurg din parul inca ud.
Iese din baie, gandul ii fuge la o tigara si o bere de sfarsit de zi. In momentul de fata simte ca il striveste orice ar pune pe el. Isi aprinde o tigara si isi deschide o bere. Soarbe din cutia de aluminiu privind spre tavan. Tigara sfaraie fum cu fum, luminand camera intunecata. Duce mana la gat si mangaie pandantivul. Priveste tavanul care abia se distinge in lumina tigarii care da sa se termine. “Of Dane, ce pula mea facem noi aici? Pentru a cata oara Dane?” pleaca capul…il ia somnul. Tipic, altfel n-ar fi el, daca nu ar adormi cand e cuprins de cugetari. Se hotaraste sa mai priveasca insa poza… da poza aia pe care se tot chinuie s-o desluseasca…
A adormit...tomorrow is another day.
Wednesday, 2 February 2011
Iubesc
...spune, dar fi sincer, sti ce e aia sa iubesti? Bun acum multi o sa zica, da iubesc football-ul, iubesc arta, iubesc aceasta melodie. Dar daca stai bine sa candesti a iubi a ajuns sa fie folosit in atat de multe contexte, incat mai mult sau mai putin, si-a pierdut adevaratul inteles.
Iubesc vine de la a iubi. In fond si la urma urmei este o activitate. Dar ce defineste acea activitate. Stai ca vaca pe canapea te uiti pe pereti iti vine imaginea unei persoane in cap si iti spui o/il iubesc. Bravo patratel, nu poti la fel de simplu sa spui ma gandesc la persoana respectiva. Pai teoretic nu, practic da. De ce nu ptr ca spui te iubesc unei persoane in momentul in care sentimentul ce te copleseste in prezenta ei, indiferent ca este fizic sau mental este unul pe care nu il poti descrie printr-un cuvant oarecare sau o formula. Aici revin la ce spuneam mai inainte, si anume faptul ca termenul „iubesc”a ajuns mai nou atat de frecvent utilizat si de multe ori chiar eronat, nu pentru faptul ca lumea resimte ceva ce nu poate explica in prezenta unui lucru sau al unei activitati, ba chiar si persoane (il iubesc pe Justin Timberlake) ci pentru ca lumea s-a tampit si a devenit mult prea comoda. Intr-o societate in care totul iti este adus la botul calului, ai ajuns sa ai tendinta de a folosi anumite cuvinte in mod repetitiv, si implicit eronat. Uite un exemplu: „Iubesc football-ul.” Nu ar fi mai corect im place foarte mult football-ul. Dar de LENEA E CUCUOANA MARE!!!. De ce sa folosesti un enunt, o propozitie cand poti folosi un cuvant. Se aplica si opusului. „Urasc football-ul.” Nu ar fi mai corect spus: „Nu imi place football-ul.” Cand zici urasc la fel cand zici si iubesc, pe langa faptul ca aceste doua cuvinte definesc stari pe care nu le poti explica concret, dar in acelasi timp cand ai trairi, respectiv stari definitoare ale acestor cuvinte, faci si ceva in sensul asta. Cand urasti, faci in asa fel incat sa te rupi, sa te scapi de acel ceva care iti da starea asta. Cand iubesti este exact opusul. Am putea spune intr-o oarecare masura ca, aceste doua cuvinte nu definesc, si sunt definite de anumite stari apucaturi etc. ptr care tu nu gasesti alta definitie plauzibila. Va dau un exemplu pentru ca ma simt dator sa dau un exemplu si cu privire la cuvantul „iubesc”. Ai o persoana in prezenta careia simti un gol in stomac, te pierzi cu firea etc. Atentie poate fi o persoana atipica din punct de vedere estetic, etic sau social. Totusi in prezenta acestei persoane ai starea aia. Nu vorbim despre atractie sexuala, aia este altceva. Starea despre care vorbesc este starea aia care combina siguranta, caldura, linistea, si bucuria. Este starea care la un moment dat iti da aripi. Bun acum luati o foaie, un pix, si scrieti cate persoane din anturajul vostru, va fac sa resimtiti aceste stari. Nu cate una din cele patru, toate patru deodata. In felul asta deosebesti mai multe categorii de dragoste. Cea parinteasca, cea amicala ( prieteni ), cea familiala, iar cea care le inglobeaza pe toate este cea completa. Ala care se bucura de toate inclusiv dragostea completa se poate considera norocos/norocoasa. Din pacate ii numeri pe degete. Multi se bucura din pacate doar de una sau doua, maxim trei. Nu pentru ca nu ar vrea sau nu ar cauta, dar repet lenea este cucoana mare. Da, a ajuns sa ne fie lene sa iubim respectiv sa ne lasam iubiti. Nu, nu mananc cacat. Dragostea inseamna nimicuri. Lucruri mici care iti fac viata mai frumoasa. Lucruri pe care le imparti cu cineva. Daca intervine lenea te-ai dus pulii sufletului. Daca razi acum in hohote, te provoc dupa ce te saturi de ras, sa stai sa rumegi un pic cuvintele pe care le-ai citit si sa le aplici in contextul persoanei tale.
Gata, acum ca ai rumegat, ia zi e bine am dreptate? Nu trebuie neaparat sa fi de acord cu ce am scris eu aici. Este doar o parere, sau mai bine spus o concluzie. Sunt si eu om la fel ca si voi, cu trairi experiente, si o viata a mea. Diferenta dintre mine si tu cel/cea care citeste aceste randuri, este faptul ca eu le pun pe hartie in format digital sau batranesc(celuloza) pentru ca sunt de parere ca poate pentru unii ar fi un sfat benefic.
Dar sa revenim, pentru ca nu conteaza persoana mea, sunt un ilustru oarecare. Vorbeam despre cuvantul „iubesc” sau mai bine spus despre stariile pe care nu le putem explica. Citeam intr-o carte ca acea stare este trecatoare. Da, nu contest faptul ca este trecatoare. Dar este trecatoare daca o lasi tu sa fie trecatoare. Ea este si conditionata. Poate asta o face trecatoare. Bine de fapt este gresit spus, ca este conditionata. Ea devine conditionata de nimicuri. De lucrurile alea mici de care incetul cu incetul daca nu era legata de la inceput se leaga ulterior. Credeti-ma ca acele nimicuri nu se inputineaza si nici nu stagneaza. Treptat se inmultesc, iar singura persoana care poate sa schimbe ceva si care are drept de decizie, sau vreo putere in privinta asta esti TU.
Pastrezi nimicurile initiale vii, asimilezi pe parcurs si cauti altele. Dar cu masura si cu simt al raspunderii. Sau te lasi dus de val daca, si numai daca, esti stapan/a pe tine. Conditia principala este sa nu le cataloghezi. Ai sa vezi ca cele cu prioritatea cea mai mica in capul tau, atarna cel mai greu, tot ele facand cea mai mare diferenta la final.
Acum nu te apuca sa-ti faci lista. Nu are rost. Lista este inutila. Nimicurile sunt doar niste mici ajutoare in momentul in care iti pui intrebarea: „De ce ma simt asa in prezenta ei sau a lui.” Ele te ajuta sa gasesti un raspuns teligibil pentru mintea umana. Nu am ajuns atat de capabili incat sa ne putem explica stariile emotionale asa ca le cautam explicatii scurte palpabile. Dar care nu sunt 100% definitorii. Mai ramane factorul „X”, zis si fluturasi.
Toti tanjim dupa ei, ii avem pe moment, ii savuram. Dar nu stim niciodata sa ii apreciem. Poate ca, daca i-am aprecia mai mult, ne-am bucura mai mult timp de ei, si poate si mai des.
Mai sunt si factorii externi. Astia sunt cei mai periculosi si cei mai daunatori. Cati a-ti auzit replici precum: „Nu e de tine”, „baga-ti mintiile in cap”etc. Nu spun ca sunt spuse cu rautate. Dar poate ca este mai bine sa faci un efort, si sa impaci si capra si varza. De ce sa optezi pentru un singur lucru, cand poti face un efort si sa le ai pe amandou, sau pe toate. Da domnilor si doamnelor, ca sa te bucuri de acel „te iubesc” trebuie sa pui si osul la treaba. Sa lupti nu sa stai ca pleasca. Sa iei pe cucoana aia numita lene, oricat de mare ar fi ea, sa-i futi un picior in cur si sa spui: „mars in pizda ma-tii, n-am nevoie de tine, eu vreau sa fiu fericit/a”.
Cam asta ar fi concluzia. In viata nu poti sa ai totul servit. Trebuie sa lupti. Sa faci nu sa stai ca vaca.
Bafta si sa ti se indeplineasca tot ce iti doresti, nu ce isi doresc cei din jur pentru tine. Invata sa fi tu, si sa iubesti asa cum sti tu, pe cine vrei tu, cat de mult si cand vrei tu.
Nu mai aruncati cu acest termen, traiti-l la adevarata lui valoare, si impartasiti-l fara frica si economie la stradanie. In cea ce ma priveste pe mine eu o spun constient de ce am scris mai sus si asumandu-mi ce am scris mai sus...TE IUBESC!
Monday, 31 January 2011
Cugetare
Candva ma bucuram de liniste ca de aer. Altcandva tanjeam dupa o clipa de singuratate precum un copil dupa atingerea mamei. Iar acum…pfff…ma sufoc in ea. Ma sufoc in cu ce imi doream sa ma ingrop candva. Ce s-o fi intamplat ce s-o fi rupt, ce m-a lovit. Unii ii spun soarta, altii blestemul ce te ajunge din urma. Eu cum dracu sa-I spun…?
Am sa-i spun prostie, am s-o strig ignoranta, si am s-o alint frica. Mare adevar a spus cel ce a rostit replica cu privire la idioti si la faptul ca au minte odihnita. De multe ori mi-as dori si eu sa fiu prost. Sunt convins ca as fi mult mai odihnit, si as duce probabil si o viata mai linistita. N-as mai sta sa-mi bat capul cu intrebari precum: de ce? ; cum? ; ce ar fi daca? S.a.m.d. As lasa totul si pe toate sa treaca pe langa mine, nu le-as mai opri din drumul lor ca sa le las sa ma atinga si eu la randu-mi sa le ating. As trece prin viata un ilustru ignorant. Cu zambetul pe buze si inima impacata. Dar oare asta vrea eu pentru mine? Oare asa vreau sa fie de acum in colo sau este doar o clipa de neatentie si slabiciune care imi dicteaza asa.
Sa nu ma mai bucur eu de o gluma, de o situatie comica. Sa las sa treaca pe langa mine, orice poezie sau melodie frumoasa care te misca si te face sa inghiti in sec toti fluturi ce te rascolesc. Sa uit de toate acele clipe frumoase care mi-au adus zambetul pe buze si caldura in suflet. Toate astea sa le smulg din mine doar ptr a trece peste o clipa de tristete, o clipa de slabiciune.
Oare ar fi totul mai frumos si mai linistit, daca nu m-as mai bucura de o atingere, de un zambet, de o privire calda sau de persoana ce mi le impartaseste. Nu conteaza ca e ma-ta, tac-tu, sor-ta, iubita sau iubitul. Sunt gesturi sincere care reprezinta cel mai simplu mod de a iti exprima gandurile si sentimentele fata de cineva.
Mai intreb odata ar fi totul mai bine fara ele? Sa le ignori doar de dragul de a nu te pune pe ganduri. Sa le eviti doar de frica de a ramane dator sau datoare.
STOP! Nu, nu te lasa prada unui moment de slabciune de oricare fel ar fi ea. Zambeste, si accepta sa ti se zambeasca. Mangaie si accepta mangaierea. Iubeste si accepta sa fi iubit sau iubita. Nu-ti fie frica de consecinte. Ele nu exista decat daca vrem noi ca ele sa existe. Nu exista rau necesar, sau rau nascut din bine, urat din frumos sau tristete din fericire.
In fond si la urma urmei exista doar oameni ce au uitat sa fie oameni, si din comoditate s-au limitat la a-si continua viata si a-si desena viitorul doar cu ajutorul celor mai simple instincte.
In cea ce ma priveste... eu am ales. Am ales sa le bag in seama pe toate si sa le las sa ma puna pe ganduri. Altfel m-as plictisii groaznic.
Subscribe to:
Posts (Atom)
