Cel fara chip (Day 5)

Pe o pajiste umbrita pe ici colo de cate un boschete, sta intins privind pierzis spre cer. Mintea ii goneste prin trecut, prezent incercand sa desluseasca viitorul. Zadarnic...se simte de parca ar fi legat de maini si picioare iar in juru fetei ii este infasurat un sac, care cu cat se zbate mai mult cu atat il sufoca mai rau.
Se lasa intr-un final prada neputintei si nu mai opune rezistenta...din senin insa, o mana fina ca de zana ii desface legaturile si ii slabeste carpa ce mai avea un pic si il lasa si fara ultima suflare. Nedumerit de, gustul libertatii sare ca ars. Nimeni si nimic in jur...dar cum ce cand? "Ce pizda masii s-a intamplat?" Privind in jur zareste in departare o silueta ce se indeparteaza. O ia la goana incercand sa ajunga silueta din urma. In goana lui nu remarca insa ca peisajul se schimba cu fiecare pas facut. Silueata a disparut, pajistea s-a terminat, in fata lui un perete... Cu ochii impietriti priveste neputincios peretele care se inalta sfidator blocandui drumul. Pare infinit de inalt si de lung, si totusi printre rosturi isi poate faurii prize pentru a-l escalada. Isi scuipa in palme si hopa sus.
Deja urca de un sfert de ceas. Prizele parca se formeaza in ajutorul lui, unde are nevoie de una ca sa avanseze acolo si apare una. Priveste inca odata in sus si vede o fereastra in perete. Grabeste ritmul. "Inca putin futu-i mama lui de perete." Isi spune, escaladand ultimii metri.
Ajunge in dreptul ferestrei...deschise? In dreptul ferestrei silueata...ridica privirea ptr a vedea mai bine cu cine are de a face si ramane inpietrit......"Nu, tu nu...nu are cum, de ce, te-am...m-ai...nu."
Cu fata impietrita corpul amortit, isi da drumul de perete. Poc! S-a trezit. A fost un vis. Se repeta din ce in ce mai des astfel de vise. Duce mana spre sertarul noptierei sa scoata poza. Aprinde o tigara din care trage ca si cand ar fi ultima. Soarbe un strop de bere de cu o zi inainte dintr-un pahar uitat pe noptiera...priveste poza: "De ce? De ce oare te-ai intors?"