O seara de vis...jurnal de calatorie.

Vineri dimineata ora 07:00...O dimineata ca oricare alta, sau poate nu. In 3 ore plec alaturi de a doua mea familie spre Vama. Diseara facem show la Stufstock. Da, un vis care sta sa se implineasca. Cu o seara inainte am avut pret de trei ore repetitii. Totul este pus la punct, inclusiv o piesa noua...Ce sa mai, un pic chiaun incep pregatirile.
Chitara...check...Rucsac cu haine...check...ochelari de soare si alte accesorii...check...Locked and loaded, Stufstock here comes Up to Fucking Eleven. Ora 10:10 ajung la punctul de intalnire unde doi dintre cei 4 componenti ai trupei(Liviu si Bobo) deja ma asteapta. Mai lipseste Leo pe care trebuie sa-l luam de la domiciliu...nu de alta dar este in drum si are bagaj mai greu de carat. Ne inbarcam in Up to Eleven mobil si da-i bice. 10:20 formula completa inbarcati in masina directia mare. Un scurt Pit Stop la benzinaria Mol. Motorina cateva beri un suc si rovinieta. Sa inceapa aventura.
Din boxe urla muzica, drumul este liber si noi gonim spre mare. Pe autostrada ne depaseste o masina captusita cu donsoare simpatice...nu le bagam prea mult in seama, suntem mult prea concentrati. Ne minunam la un moment dat de un Lotus al politiei rutiere parcat pe marginea autostrazii intr-o parcare. Se asculta Staind in masina, se da din cap si se fredoneaza. Trecem de Fetesti...nu mai este mult si ajungem. Din cand in cand mai suna cate un telefon...confirmam cazarea, ora la care ajungem si alte formalitati.
Constransi de nevoi biologice cauzate de consumul de Berule in masina tragem pe dreapta la iesirea din Cernavoda...Doamne ce usurare...ii vine lui Bobo ideea: "Ba, vedeti cablul ala suspendat? Hai sa vedem cine arunca mai departe pietre." Zis si facut, ne inarmam si incepe tirul de cataroaie. Maestrul Leo castiga concursul la o piatra distanta. "Hai baieti pe cai, ca sa apucam sa si mancam si sa ne odihnim putin."
Ne inbarcam din nou in Up to Eleven mobil si baga mare Bobo. La intrarea in Mangalia pe mine si pe Leo ne ia somnul. La un moment dat se aude: "Ba, am ajuns!" Blana, ne parcam la cazare asta dupa un mic incident pe str. principala din Vama, unde un trantor cu un SUV a considerat ca el are prioritate de tabla si nu tre sa respecte semnul de sens unic... Pana la urma l-am convins ca legea e lege, si ca nu o face el.
Ne-am cazat, am parcat sculele, acum hai la scena. La scena, noi si cei de la Negura Bunget. Se servea masa de pranz. Ne-am ridicat ecusoanele am mai baut o berula timp in care au aparut si baietii de la Travka...O da, companie selecta in cadrul unui festival cu traditie. Incre-fucking-dibil am ajuns sa cantam la Stufstock pe scena mare. "Hai ba in Pula mea sa bagam si noi ceva la matz."
Am plecat la o terasa unde Bobo si cu Leo jurau ca au mancat bine cu cateva saptamani inainte. Pac, o ceafa un snitzel un piept de pui si 5 mici cate o bere de caciula...Pofta buna. Intre timp apar Felix si surioara mea mai mica Mada aka Fungus aka Pia. vb tot drumul fie prin mesaje fie la telefon. "Ospatar'inca 2 Timisoreana!" Ne indopam bine intre timp 2 cunoscuti trec pe la noi schimbam 2 vorbe si ne dam intalnire la festival.
Am terminat masa, hai la cazare sa ne schimbam si sa vedem ce facem.
Se face ora la care trebuie sa fim prezenti la sound check. 16:30...ajungem acolo dam in ele pret de doua piese si ceva reglaje. Intre timp sor-mea care plecase si ea sa se cazeze apare cu sufletul la gura. "Ba, a-ti inceput?" O lamurim si decidem sa mergem sa ne schimbam asta dupa ce in prealabil ne-am asigurat ca putem parca sculele pe scena.
Trei ore mai tarziu, D-Hour. Rasi tunsi frezati aranjati trupa Up to Elevne and Co. sunt pregatiti sa-si faca debutul pe scena mare. Timida o tipa cu un aparat foto mare de gat ma intreaba: "E ok daca ma urc sa va fac niste poze pe scena in timp ce cantati?" In capul meu..."Are you fucking kidding me." ..."Normal, baga mare." Se face anuntul: "Prima trupa care s-a sacrificat sa deschida editia de anul acesta a festivalului Stufstock...Up to Eleven din Bucuresti."
In vene sangele imi pompeaza ca turbat, adrenalina ma napadeste, emotile sunt de prisos..."Sa rupem flacai!" "Stufstock Vama Veche, let's ROCK & FUCKING ROLL!!!" Oficial ne-am inceput recitalul. Impinsi din spate de atmosfera incendiara de pe scena si publicul ce se inmultea vazand cu ochii, atrasi de riff-urile grele, noi ne continuam show-ul care crestea in intensitate, cu fiecare melodie...S-a terminat cu un tipat satisfacut si obosit dar rasunator: "Stufstock Vama Veche, va multumim, a fost Up to Fucking Eleven...o seara buna in continuare!"
Zambete, veselie....ne-a iesit tot...a fost bestial. Toata lumea din jur multumita de ce a vazut si ce a auzit. Ne dam jos de pe scena in aplauzele unui public satisfacut. Si acum cireasa de pe tort. Interviu ptr stirile B1 TV, interviu reviste, autografe si poze cat cuprinde...FUCK YEAH... Sa vina berea si Jack Daniels-ul...party pana in zori de zi. And so we did...yes so we did, alaturi de toti prietenii nostri de la White Walls, Trooper, Krepuskul, Altar...o seara memorabila...si nu, nu am visat........

......Up to Fucking Eleven.\m/

SMILE, TOMORROW COULD BE YOUR LAST DAY, OR WORSE.

Mi-am pus castile pe urechi...
Just the way it's supposed to be. Mai mult sau mai putin. Sevendust - Skeleton Song, nu are nici o relevanta ptr ca stiu ca urmeaza Stone Sour. Ieri m-am impiedicat de o replica care spunea, ca mai nou s-a ajuns in stadiul in care cersesti o imbratisare. Dar oare esti constient/a de, ce fel de imbratisare ai nevoie? Este ea fizica sau, este mai mult. Fiecare in parte stie mai bine de, ce are nevoie. :P Dar simt nevoia sa-mi exprim parerea personala.

Daca vrei sa imbratisezi pe cineva... o faci indiferent de modalitate. Iar daca cineva isi doreste sa fie imbratisat...o sa fie imbratisat, no matter what, as long as he/she wishes to be held/huged. :)

SMILE, TOMORROW COULD BE YOUR LAST DAY, OR WORSE.