Cugetare

Candva ma bucuram de liniste ca de aer. Altcandva tanjeam dupa o clipa de singuratate precum un copil dupa atingerea mamei. Iar acum…pfff…ma sufoc in ea. Ma sufoc in cu ce imi doream sa ma ingrop candva. Ce s-o fi intamplat ce s-o fi rupt, ce m-a lovit. Unii ii spun soarta, altii blestemul ce te ajunge din urma. Eu cum dracu sa-I spun…?

Am sa-i spun prostie, am s-o strig ignoranta, si am s-o alint frica. Mare adevar a spus cel ce a rostit replica cu privire la idioti si la faptul ca au minte odihnita. De multe ori mi-as dori si eu sa fiu prost. Sunt convins ca as fi mult mai odihnit, si as duce probabil si o viata mai linistita. N-as mai sta sa-mi bat capul cu intrebari precum: de ce? ; cum? ; ce ar fi daca? S.a.m.d. As lasa totul si pe toate sa treaca pe langa mine, nu le-as mai opri din drumul lor ca sa le las sa ma atinga si eu la randu-mi sa le ating. As trece prin viata un ilustru ignorant. Cu zambetul pe buze si inima impacata. Dar oare asta vrea eu pentru mine? Oare asa vreau sa fie de acum in colo sau este doar o clipa de neatentie si slabiciune care imi dicteaza asa.

Sa nu ma mai bucur eu de o gluma, de o situatie comica. Sa las sa treaca pe langa mine, orice poezie sau melodie frumoasa care te misca si te face sa inghiti in sec toti fluturi ce te rascolesc. Sa uit de toate acele clipe frumoase care mi-au adus zambetul pe buze si caldura in suflet. Toate astea sa le smulg din mine doar ptr a trece peste o clipa de tristete, o clipa de slabiciune.

Oare ar fi totul mai frumos si mai linistit, daca nu m-as mai bucura de o atingere, de un zambet, de o privire calda sau de persoana ce mi le impartaseste. Nu conteaza ca e ma-ta, tac-tu, sor-ta, iubita sau iubitul. Sunt gesturi sincere care reprezinta cel mai simplu mod de a iti exprima gandurile si sentimentele fata de cineva.

Mai intreb odata ar fi totul mai bine fara ele? Sa le ignori doar de dragul de a nu te pune pe ganduri. Sa le eviti doar de frica de a ramane dator sau datoare.

STOP! Nu, nu te lasa prada unui moment de slabciune de oricare fel ar fi ea. Zambeste, si accepta sa ti se zambeasca. Mangaie si accepta mangaierea. Iubeste si accepta sa fi iubit sau iubita. Nu-ti fie frica de consecinte. Ele nu exista decat daca vrem noi ca ele sa existe. Nu exista rau necesar, sau rau nascut din bine, urat din frumos sau tristete din fericire.

In fond si la urma urmei exista doar oameni ce au uitat sa fie oameni, si din comoditate s-au limitat la a-si continua viata si a-si desena viitorul doar cu ajutorul celor mai simple instincte.

In cea ce ma priveste... eu am ales. Am ales sa le bag in seama pe toate si sa le las sa ma puna pe ganduri. Altfel m-as plictisii groaznic.