Cu atat incepea sa mi se lumineze inima.
Sufletele noastre hoinare erau precum pietre filozofale
Totul tragea sa se transforme in aur
In umbra ta, absolut totul.
Cuvintele tale, privirile tale, aerul
prin care pluteam, sau treceam de a-notul
Clipele erau mari ca niste lacuri.
Iar noi nu mai conteneam traversandu-le.
Ora isi punea o coroana liliachie.
Ti-aduci aminte?
No comments:
Post a Comment