Ca in fiecare zi normala, am inceput injurand... Mi-am facut toaleta, respectiv am vandalizat WC-ul, dupa care, cu casti in urechi si muzica tunand din Mp3-Player am parasit domiciliul.
Step 1:
Iesirea din bloc, vecini ursuzi la matineu si baba de la parter care isi plimba potaia in fata blocului. (N-are rost sa o salut, deoarece oricum o fac degeaba)
Step 2:
Statia de autobuz, si dobitoacele ce colcaie pe langa ea.(Pisici, caini comunitari, babalaci, pitipoance, metro-popo-sexuali si oameni obisnuiti.) Vine conserva pe roti, iar sardinele incep sa se gudure. Numaram pana la 3, tragem aer in piept si hopa sus. (Ce bine ca merg doar o statie) In autobuz, eternele si fascinantele arome cu surse care mai de care mai originale. Este cred, cel mai greu de definit miros ever. Avem asa: parfum(mai ieftin sau mai scump), damf de bautura, miros de smac, diverse alimente(ceapa, branza, usturoi etc. Depinde ce serveste fiecare la micul dejun) and the list goes on and on and on. Asadar, incepe un nou episod din "Survivorman Challenge olfactiv."
Lumea e incruntata...nu-mi dau seama daca este de la miros sau, faptul ca este 8:45 dimineata...in pula mea chiar asa tre sa duhneasca de la o posta taranul ala care se freaca de o donsoara, care si-a zugravit fata cu trafaletul lu' ta-su. In fine, trecem primul obstacol...I'M ALIVE.
Urmeaza metroul...o da! Aici, lucruri, fete, date, se schimba...sau poate ca nu. In metrou, sco si groaza. Tarani cu papornita plina, si tigani care cauta sa le-o goleasca. Ne urcam, ne postam cumintel intr-un colt mai linistit.
Incepe minunata calatorie, cu destinatia job. Trec cele 2 statii unde trebuie sa schimbam...doar suntem in Romania, unde trebuie sa schimbi "N" mijloace de transport, pe "N" trasee ptr a ajunge undeva.
Dristor...zici ca suntem la mineriada, sau mai bine...vite intr-un abator in drumul lor spre taiere. Mi s-a indepliit un vis. Intotdeauna mi-am dorit sa vizitez o avicola, sa vad cum stau curci si gaini inghesuite.(in continuare pute)
Vine metroul de pe vremea lu' Ceasca. Pe locuri, fiti gata...e un fel de pogo cu oameni din mai multe categorii de varsta. Gasesc un loc de parcare...grozav pe randul de scaune din fata mea...mai multe donsoare simpatice, carora se pare ca nu le pasa de aglomeratie, sau de ora matinala.(Ce inseamna ba liceul). Pe la a doua statie, primul fault la piciorul de sprijin. Scuze pula, doar suntem o lady. Cantarim cat o utilitara, si avem atitudine pe masura gabaritului. Mai urmeaza inca 4-5 faulturi de genul, iar mie imi sare mustarul. "Cucoana, m-ati calcat de cel putin 6 ori. Chiar asa v-ati rezervat tot vagonul?" Basculanta cu sorici, ofuscata evident, bufneste si ma eclipseaza cu portbagajul.
Lux, s-a elibereaza un loc pe scaun. Ma asez tacticos, imi scot cartea din rucsac si incep sa-l ascult pe neica Nietzsche. Vis a vis de mine un popa. Marfa, ce sa mai. Popi si Nietzsche, nu prea se pupa. Imi dau seama ca nu prea ma are popa la suflet. Sa fie geaca de piele, muzica ce-mi urla din casti, tatuajele, cerceii sau cartea de o ti in mana si din care lecturez. Cred ca e tot pachetul de vina... Sa ma pupe in cur. Sa isi vada de tamaia lui. A coborat basculanta cu sorici...blana. Bucuria mea dureaza insa doar 2 minute. Pe scaunul ce s-a eliberat langa mine se aseaza, o alta utilitara, de data asta din categoria basculanta cu sorici combinata cu tanc sovietic. Evident ca nu are loc pe scaunul care geme sub greutatea ce-l apasa. Incepe sa dea din coate, cautand sa-si faca mai mult loc. Ma intorc spre el si ii arunc o privire din categoria: "Daca nu te potolesti iti umplu frigideru tie si neamului tau ptr 250 de ani 4 luni 6 zile si 2 ore 45 de minute fix." Se pare ca a inteles. A incetat sa se foiasca. (in continuare pute...a parfumuri si transpiratie de la basculanta cu sorici numarul 2) Yey, la prima cobor. Ma postez in dreptul usii cu gandul de a cobora cum se deschide aceasta. Zis si facut...atat ca la coborare, un meserias ma faulteaza, cauzand descaltarea. Ma bate pe umar si isi cere scuze. Eu remediez defectiunea, si imi vad de drum.
Am ajuns, here we go again. O zi la munca in compania imbecila a nemtilor si austriecilor de varsta a treia...
Step 1:
Iesirea din bloc, vecini ursuzi la matineu si baba de la parter care isi plimba potaia in fata blocului. (N-are rost sa o salut, deoarece oricum o fac degeaba)
Step 2:
Statia de autobuz, si dobitoacele ce colcaie pe langa ea.(Pisici, caini comunitari, babalaci, pitipoance, metro-popo-sexuali si oameni obisnuiti.) Vine conserva pe roti, iar sardinele incep sa se gudure. Numaram pana la 3, tragem aer in piept si hopa sus. (Ce bine ca merg doar o statie) In autobuz, eternele si fascinantele arome cu surse care mai de care mai originale. Este cred, cel mai greu de definit miros ever. Avem asa: parfum(mai ieftin sau mai scump), damf de bautura, miros de smac, diverse alimente(ceapa, branza, usturoi etc. Depinde ce serveste fiecare la micul dejun) and the list goes on and on and on. Asadar, incepe un nou episod din "Survivorman Challenge olfactiv."
Lumea e incruntata...nu-mi dau seama daca este de la miros sau, faptul ca este 8:45 dimineata...in pula mea chiar asa tre sa duhneasca de la o posta taranul ala care se freaca de o donsoara, care si-a zugravit fata cu trafaletul lu' ta-su. In fine, trecem primul obstacol...I'M ALIVE.
Urmeaza metroul...o da! Aici, lucruri, fete, date, se schimba...sau poate ca nu. In metrou, sco si groaza. Tarani cu papornita plina, si tigani care cauta sa le-o goleasca. Ne urcam, ne postam cumintel intr-un colt mai linistit.
Incepe minunata calatorie, cu destinatia job. Trec cele 2 statii unde trebuie sa schimbam...doar suntem in Romania, unde trebuie sa schimbi "N" mijloace de transport, pe "N" trasee ptr a ajunge undeva.
Dristor...zici ca suntem la mineriada, sau mai bine...vite intr-un abator in drumul lor spre taiere. Mi s-a indepliit un vis. Intotdeauna mi-am dorit sa vizitez o avicola, sa vad cum stau curci si gaini inghesuite.(in continuare pute)
Vine metroul de pe vremea lu' Ceasca. Pe locuri, fiti gata...e un fel de pogo cu oameni din mai multe categorii de varsta. Gasesc un loc de parcare...grozav pe randul de scaune din fata mea...mai multe donsoare simpatice, carora se pare ca nu le pasa de aglomeratie, sau de ora matinala.(Ce inseamna ba liceul). Pe la a doua statie, primul fault la piciorul de sprijin. Scuze pula, doar suntem o lady. Cantarim cat o utilitara, si avem atitudine pe masura gabaritului. Mai urmeaza inca 4-5 faulturi de genul, iar mie imi sare mustarul. "Cucoana, m-ati calcat de cel putin 6 ori. Chiar asa v-ati rezervat tot vagonul?" Basculanta cu sorici, ofuscata evident, bufneste si ma eclipseaza cu portbagajul.
Lux, s-a elibereaza un loc pe scaun. Ma asez tacticos, imi scot cartea din rucsac si incep sa-l ascult pe neica Nietzsche. Vis a vis de mine un popa. Marfa, ce sa mai. Popi si Nietzsche, nu prea se pupa. Imi dau seama ca nu prea ma are popa la suflet. Sa fie geaca de piele, muzica ce-mi urla din casti, tatuajele, cerceii sau cartea de o ti in mana si din care lecturez. Cred ca e tot pachetul de vina... Sa ma pupe in cur. Sa isi vada de tamaia lui. A coborat basculanta cu sorici...blana. Bucuria mea dureaza insa doar 2 minute. Pe scaunul ce s-a eliberat langa mine se aseaza, o alta utilitara, de data asta din categoria basculanta cu sorici combinata cu tanc sovietic. Evident ca nu are loc pe scaunul care geme sub greutatea ce-l apasa. Incepe sa dea din coate, cautand sa-si faca mai mult loc. Ma intorc spre el si ii arunc o privire din categoria: "Daca nu te potolesti iti umplu frigideru tie si neamului tau ptr 250 de ani 4 luni 6 zile si 2 ore 45 de minute fix." Se pare ca a inteles. A incetat sa se foiasca. (in continuare pute...a parfumuri si transpiratie de la basculanta cu sorici numarul 2) Yey, la prima cobor. Ma postez in dreptul usii cu gandul de a cobora cum se deschide aceasta. Zis si facut...atat ca la coborare, un meserias ma faulteaza, cauzand descaltarea. Ma bate pe umar si isi cere scuze. Eu remediez defectiunea, si imi vad de drum.
Am ajuns, here we go again. O zi la munca in compania imbecila a nemtilor si austriecilor de varsta a treia...
bun articol, sa ne mai scri ne place
ReplyDeleteDe cate ori ti'am zis sa mergi pe jos statia aia pana la metrou?! si o singura statie de mers cu autobuzul poate fi traumatizant
ReplyDelete