Se foieste, se vede de la un kilometru ca ce se intampla in capul lui ii tulbura somnul.
Inoata intr-o mare involburata. Privirea ii este obturata de o ceata groasa prin care nu ar fi in stare sa razbeasca nici cea mai puternica dintre lumini. Pe chipul lui se citesc mai multe stari deoadata. Disperare, oboseala ,neputinta, tristete. A pierdut controlul asupra propriului sa vis. Asupra lumii in care pana acum o dinioara era stapan. Dar de ce oare. Ce alimenteaza aceasta stare.
Isi doreste sa se trezeasca: "Hai Dane, hai ca poti, stiu ca poti...sa te trezesti." Dar mintea lui refuza sa il asculte, este mult prea ocupata sa proceseze cosmarul ce il arunca asupra stapanului ei. Se scufunda, a renuntat la lupta, se preda in fata propriului sau vis. Priveste oglinda apei cum se indeparteaza de el. In caderea lui inchide ochii si cu o ultima zvacnire isi doreste din nou sa se trezeasca. Atinge fundul apei si se trezeste pe o insula, un oras de fapt..."Off ce-mi faci tu mie Dane, futu-te in gura sa te fut de idiot."
"Bine macar ca am scapat din cada aia involburata. Dar oare iar am adormit sub dus?" Nu ar fi prima oara cand Dan adoarme in locuri nefiresti..."Gata trebuie sa ma trezesc!" Brusc un copil rasare din spatele unei daramaturi. "Salut Dane. Ce bine ca ai venit." Dan Priveste copilul nedumerit. Framantat de intrebai care mai de care, mai tampite, Dan ii intinde mana copilului. "Salut Andrei." De unde dracu Andrei numai el stie. Dar copilul zambeste, pe semne ca asa il cheama. "Te asteapta in blocul acela din capatul strazii."...Cine, cum, cand il astepata. "Cine ma asteapta Andrei?" Copilul nu zice nimic si insista cu privirea si degetelul lui mic asupra blocului din capatul strazii.
Greoi, obosit de atata inotat, Dan se avanta spre bloc punandu-si o sumedenie de intrebari. Cine il asteapta, de ce tocmai pe el, la ce etaj, si un ce camera. Sie atat ca il asteapta cineva sau ceva in blocul din capatul strazii. Ajung la bloc si da sa intre. zareste cu coada ochiului pe cineva iesind pe usa din spate a blocului..."Aiurea, cine dracu...?" Intra si ia aprtamentele la rand. Sunt cate doua pe palier. Pe la etajul trei la una dintre usi raspunde Andrei. "Cum pizda ma-sii?"... "A plecat acum un sfert de ora a zis ca va vedeti in oras si ca se grabeste, ca nu care cumva sa intarzie."..."Dar cine? Cine ma asteapta, cine vrea sa ne vedem?" Pustiul ii inchide usa pana ca Dan sa apuce sa-si termine propozitia. "Asta e, mergem in centru" A uitat complet ca acum ceva vreme vroia de fapt sa se trezeasca. Coboara din bloc, iese in cautarea unui reper care sa-i indice directia spre centru. Nimic, nimeni, pustiu cat vezi cu ochii. "Asta e o luam pe jos." Rezemata de un peret vede o motocicleta cu cheile in contact.
E asa mai venim si noi de acasa, parul in vant asfalt uscat, liber cat vezi cu ochii. Ajunge, in ce pare sa fie centrul orasului. Unde oare o fi intalnirea? Pare destul de mare centrul. Ca de obicei, sa traisca instinctul. Intra in prima cladire...o cafenea. "A plecat!" ii spune ospatarul ce il intampina. "Dar a zis ca se intoarce." Dan se aseaza nedumerit la o masa, si comanda o bere.
La vreo zece minute primeste si berea, da sa o duca la gura. Cand atinse cu halba insa se trezi.
Este transpirat tot, si se simte ca si cand ar fi alergat la maraton. "Futu-i." Isi aprinde o tigara. Este ora 7 dimineata. Intr-o ora trebuie sa plece la servici. Cu cine oare trebuia sa se intalneasca, si mai mult de ce. Sa fie oare...
Inoata intr-o mare involburata. Privirea ii este obturata de o ceata groasa prin care nu ar fi in stare sa razbeasca nici cea mai puternica dintre lumini. Pe chipul lui se citesc mai multe stari deoadata. Disperare, oboseala ,neputinta, tristete. A pierdut controlul asupra propriului sa vis. Asupra lumii in care pana acum o dinioara era stapan. Dar de ce oare. Ce alimenteaza aceasta stare.
Isi doreste sa se trezeasca: "Hai Dane, hai ca poti, stiu ca poti...sa te trezesti." Dar mintea lui refuza sa il asculte, este mult prea ocupata sa proceseze cosmarul ce il arunca asupra stapanului ei. Se scufunda, a renuntat la lupta, se preda in fata propriului sau vis. Priveste oglinda apei cum se indeparteaza de el. In caderea lui inchide ochii si cu o ultima zvacnire isi doreste din nou sa se trezeasca. Atinge fundul apei si se trezeste pe o insula, un oras de fapt..."Off ce-mi faci tu mie Dane, futu-te in gura sa te fut de idiot."
"Bine macar ca am scapat din cada aia involburata. Dar oare iar am adormit sub dus?" Nu ar fi prima oara cand Dan adoarme in locuri nefiresti..."Gata trebuie sa ma trezesc!" Brusc un copil rasare din spatele unei daramaturi. "Salut Dane. Ce bine ca ai venit." Dan Priveste copilul nedumerit. Framantat de intrebai care mai de care, mai tampite, Dan ii intinde mana copilului. "Salut Andrei." De unde dracu Andrei numai el stie. Dar copilul zambeste, pe semne ca asa il cheama. "Te asteapta in blocul acela din capatul strazii."...Cine, cum, cand il astepata. "Cine ma asteapta Andrei?" Copilul nu zice nimic si insista cu privirea si degetelul lui mic asupra blocului din capatul strazii.
Greoi, obosit de atata inotat, Dan se avanta spre bloc punandu-si o sumedenie de intrebari. Cine il asteapta, de ce tocmai pe el, la ce etaj, si un ce camera. Sie atat ca il asteapta cineva sau ceva in blocul din capatul strazii. Ajung la bloc si da sa intre. zareste cu coada ochiului pe cineva iesind pe usa din spate a blocului..."Aiurea, cine dracu...?" Intra si ia aprtamentele la rand. Sunt cate doua pe palier. Pe la etajul trei la una dintre usi raspunde Andrei. "Cum pizda ma-sii?"... "A plecat acum un sfert de ora a zis ca va vedeti in oras si ca se grabeste, ca nu care cumva sa intarzie."..."Dar cine? Cine ma asteapta, cine vrea sa ne vedem?" Pustiul ii inchide usa pana ca Dan sa apuce sa-si termine propozitia. "Asta e, mergem in centru" A uitat complet ca acum ceva vreme vroia de fapt sa se trezeasca. Coboara din bloc, iese in cautarea unui reper care sa-i indice directia spre centru. Nimic, nimeni, pustiu cat vezi cu ochii. "Asta e o luam pe jos." Rezemata de un peret vede o motocicleta cu cheile in contact.
E asa mai venim si noi de acasa, parul in vant asfalt uscat, liber cat vezi cu ochii. Ajunge, in ce pare sa fie centrul orasului. Unde oare o fi intalnirea? Pare destul de mare centrul. Ca de obicei, sa traisca instinctul. Intra in prima cladire...o cafenea. "A plecat!" ii spune ospatarul ce il intampina. "Dar a zis ca se intoarce." Dan se aseaza nedumerit la o masa, si comanda o bere.
La vreo zece minute primeste si berea, da sa o duca la gura. Cand atinse cu halba insa se trezi.
Este transpirat tot, si se simte ca si cand ar fi alergat la maraton. "Futu-i." Isi aprinde o tigara. Este ora 7 dimineata. Intr-o ora trebuie sa plece la servici. Cu cine oare trebuia sa se intalneasca, si mai mult de ce. Sa fie oare...
No comments:
Post a Comment