As vrea sa scriu ceva frumos. Ceva care sa ma faca sa zambesc sa ma bucur de soare, de cer, de nori si de mine stand sub ele. De timpul care trece pe langa mine si imi umple capul cu senzatii si cu experienta trecerii lui. Si totusi nu pot. Ceva in mine s-a rupt si se rupe in continuare. S-a rupt si in acelasi timp ma tine legat. Da este ciudat, dar asta simt. As vrea sa ma pot intinde in pat sa dorm, dar risk sa ma las iarasi prada cosmarurilor. Cosmaruri in care alergi dupa ceva si faci orice ca sa-l prinzi si sa-l ai iar eforturile iti sunt zadarnicite fie de o forta izvorata din ceva ce nu vezi care te tine pe loc sau de o entitate cu forma aleatorie ce iti rasare in cale exact atunci cand esti mai aproape de a-ti atingen scopul. De fapt daca stau bine sa am gandesc nici macar nu este nevoie sa adorm ca sa visez urat, deoarece si cu ochii deschisi visez la fel de urat. ce vad in jurul meu este urat si sentimentul se pare ca este reciproc ca si "jurul meu" ma vede pe mine urat, poate chiar mai urat decat il vad eu pe el. De aici poate si senzatia de cosmar ce nu se termina. Cineva sa-mi dea o palma sau mai bine un pumn, sa ma pot trezi. Promit sa nu o interpretez ca pe o agresiune. Ba chiar as fi recunoscator. Vreau sa ma trezesc, trebuie sa ma trezesc, altfel in ritmul asta ma duc dracu de tot...Sau poate asa si trebuie. Sa ma duc dracului de tot ca sa pot trage concluziile potrivite, si sa mai am peste ani ce povestii generatilor tinere. Oricare ar fi explicatia pentru ce mi se intampla ar fi totusi frumos sa mi-o dea cineva sau sa-mi arate unde o pot gasi.
Wednesday, 8 September 2010
Subscribe to:
Post Comments (Atom)

No comments:
Post a Comment